luni, 12 noiembrie 2018

Povestea Inelului

Aceasta e o poveste scrisa de un fost coleg, inginer, Alexandru Maroiu, din volumul 

ALEX MAROIU

DICTIONAR COMERCIAL SUBIECTIV 


de unde se vede ca inginerii sunt talentati. 

A = AFACERE
AFACERE = Tranzactie financiara, comerciala sau industriala bazata de obicei pe specula; intreprindere cu rezultat favorabil


 Povestea Inelului
     Nimeni  nu vedea inelul, treceau toti calcand pe langa el, parca orbi si neinteresati de afaceri. Paul, baietelul de 6 ani, a vazut primul acel inel cu piatra rosie, sclipitoare. L-a ridicat incet de jos si apoi l-a sters cu grija de patalonii scurti, „ Cred ca valoreaza mult” si-a spus el in minte, apoi l-a bagat in buzunar si a continuat sa se joace.   Cand seara la culcare si-a adus aminte de inel, s-a mai bucurat inca o data de norocul care i-a suris, „ Il voi da pe 6 lei, cat face o punga de bomboane cu miere ”. Avea si un cumparator, pe George, vecinul cel istet, un baiat de 15 ani care cumpara si vindea totul pe strada lor.   A doua zi, dupa ce a obtinut cei 6 lei, Paul, in timp ce rontaia bomboanele cu miere, chiar a fost multumit sa auda cat de fericit era George, ii daduse banii si ii spusese, „ Voi avea pana diseara alta mingie de fotbal, una adevarata ”.    Nu a facut imediat legatura cu inelul si nici nu l-a interesat unde l-a dat mai departe George, in fond el facuse ce trebuia. Important a fost ca toata lumea era multumita, inclusiv Victor, cel mai smecher baiat din cartier, cel care la cei 18 ani ai lui, invartea usor pe degete toate fetele din cartier, inclusiv pe Lena, cea mai frumoasa fata dar  si cea mai dispusa „ sa primeasca si sa dea la randul ei ”.     Cand Lena s-a laudat cu inelul cel nou, toti au inteles ca fusese in parc cu Victor si ca alesese sa stea de vorba pe banca din fundul parcului, acolo unde nu poti fi vazut din frunzisul des. Au stat acolo pana seara, unii chiar au auzit-o pe Lena scotand niste gemete ciudate, poate ca inelul nu-i venea bine si o strangea.   
Apoi inelul a disparut pentru un timp, Lena iubea in paralel mai multi baietii, unii erau chiar frumosi si ea nu putea sa-i refuze, nici sa nu le dea cate ceva, fie si pe datorie, in dragostea cea adevarata nu se fac calcule.    Asa ca inelul a plecat grabit si a mai trecut prin mana unui barbat care a dat-o amantei lui din cartierul central al orasului, sotia unui om de afaceri gras si fara prea multa putere, indragostit dar prea ocupat ca sa se ocupe de stapana inelului. Amantul a fost fericit sa plateasca 100 de dolari pe un inel care facea mult mai mult, a facut o afacere si el, „ N-a platit mult, nu trebuia sa se deranjeze prea tare cu amanta ”.    Noua stapana tinea mult la soferul  ei, un badaran care ii baga mana sub fusta in vazul lumii, dar care stia un joc, unul ciudat, ceva cu incuiatul in dormitor urmat de niste obraznicii, un joc pe care ea „ N-o sa-l mai suporte mult ”, l-a si prevenit de alfel. Cand soferul a vandut inelul unui escroc, cu 1000 de dolari, lumea a inteles ca jocul soferului, oricat de ciudat si vulgar ar fi fost el, va mai dura un timp.    Escrocul care a cumparat inelul de la sofer putea sa vanda chiar si mai scump inelul, barbatul cu costum gri, cel care dorise sa-l cumpere, ii oferise 1500 de dolari pe el si ii daduse intalnire peste doua ore ca sa faca targul. Ceva ii paruse insa ciudat excrocului, „ Inelul nu merita
nici 800 de dolari ”. Asa ca nu s-a mai dus la intalnire ci s-a gandit sa plece din oras, sa se faca nevazut pentru un timp. A luat un taxi si a sperat ca se poate face invizibil, cand a vazut ca taxiul era urmarit de o masina condusa de barbatul cu costumul gri. Era in pericol, a deschis geamul si a aruncat inelul pe fereastra in clipa cind taxiul trecea pe o strada periferica plina de copii care se jucau.    Inelul aruncat a cazut chiar la picioarele lui Paul. S-a oprit din joaca si l-a ridicat de jos. La sters de pantalonii scurti ca sa-l priveasca mai bine, nu era nicio indoiala, era chiar inelul lui,  „ A revenit la mine, ce ciudat, cred ca asa incep marile afaceri ” si-a spus. Il va cauta tot pe el, pe George, tot lui o sa il vanda, asa i se parea cinstit. Poate ca totusi n-o sa-i mai ceara chiar 6 lei, poate ca i-l lasa de data asta cu 4 lei, doar erau prieteni de ani de zile. Si, in fond, este acelasi inel, o simpla bijuterie. Nu, o afacere! 

                                                          ___________________________________________________________________________

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu