miercuri, 12 septembrie 2018

Paperclips (2)

Dar sa ne intoarcem la eroul nostru, Hans H Amtmann. S-a nascut in 1906, pe linga Hamburg, ceea ce ar fi insemnat automat sa intre in domeniul naval, domeniu f. dezvoltat in zona. De fapt a studiat constructii navale si chiar a inceput, pt. f scurt timp, intr-o asemenea firma, desi in anii 30, in Germania, era o criza puternica si nu era usor de gasit un job. Totusi reuseste sa se angajeze la Junkers, in domeniul aviatiei. Junkers era, pe vremea aia, una dintre cele mai mari firme de aviatie din lume. Inca din 1919 se fabricase Junkers F 13, primul avion complet metalic. F 13 era construit din dural, nituit, constructie care domina si astazi tehnologia de aviatie. Duralul fusese tocmai dezvoltat prin 1906-1909 de un neamt, Alfred Wilm. F 13 folosea si invelis de tabla ondulata, solutie care va deveni celebra la nu mai putin celebrul Junkers 52, supranumit Tante Ju.

Eroul nostru a lucrat la Junkers G 38, un avion putin monstruos, dupa gustul meu. O aripa enorma, deosebit de groasa, la incastrare erau chiar locuri pt pasageri, cred ca avea o rezistenta la inaintare uriasa.
G 38
Dar vremurile erau extrem de tulburi. Datoriile imense impuse ca despagubiri dupa ww1 distrug orice urma de incercare economica. Se intaresc partidele extremiste, atit de stinga cit si de dreapta. Germania nu are dreptul sa construiasca avioane militare. Junkers foloseste o smecherie, produce avioane civile si le militarizeaza in alte tari, de exemplu in Suedia. Toate acestea insa nu ajuta prea mult. In 1933 Junkers da faliment si e preluata de stat. Hans al nostru ramine un timp somer, nu apuca sa lucreze la Junkers 87, celebrul Stuka (Sturzkampfflugzeug) - avion de lupta in picaj. Se intoarce totusi la Junkers, dar numai pt putin timp, si se angajeaza mai apoi la Blohm & Voss. Aceasta era la baza o companie de constructii navale care si-a creat si o sectie de aviatie si i se potrivea de minune lui Hans, deoarece se intorcea acasa, la Hamburg. Venirea la putere a lui Hitler, care s-a sters la fund cu interdictiile impuse de tratatul de la Versailles,  a inviorat masiv industria de avioane germana. In scurt timp se construiesc un numar imens de avioane diferite. Lista avioane militare.
In timpul asta celelalte tari cam dormeau. USA, cum am spus, era strabatuta de un curent pacifist, spre lauda lor s-au salvat totusi prin initiativa privata.  De exmplu Ford si fiul credeau in viitorul aviatiei, chiar au investit intr-un avion civil, construit de Scout, inspirat de Junkers, Ford Trimotor Scout. Englezii, mai aroganti, nu vroiau sa creada ca nemtii ar fi in stare de o revolutie tehnologica in aviatie. Nici nu au bagat in seama dezvoltarea duralului si a noilor tehnologii, dormeau si cind a aparut aripa in sageata, si nici macar motorul cu reactie, de altfel inventie (si) engleza, nu l-au dezvoltat cum trebuie. (Nota e vorba de neamtul Hans von Ohain, ori de englezul Frank Whittle, picant e ca cei doi au ramas prieteni pina la moarte, ori poate de Coanda!?).
Dar Germania avea nevoie de enorm de multi specialisti. Compania B & V se specializeaza, in special, in hidroavioane, avind in vedere si competenta ei in domeniul naval. Herr Hans participa la un numar mare de proiecte, unul mai ciudat a fost BV 138 MS. Avionul era echipat cu trei motoare diesel, a operat si in Romania. Prin 2012 au fost descoperite in lacul Siutghiol resturi ale unui avion prabusit.
Citeva avioane au fost echipate cu un dispozitiv de distrus mine. Avea instalat un cerc din aluminium in care se crea un cimp magnetic puternic. La zborul in picaj, la joasa inaltime, cimpul magnetic producea explozia minelor marine.
O alta ciudatenie a fost Ha 141, un avion asimetric. Nota, si ampenajul orizontal era asimetric.
Marele avantaj era vizibilitatea perfecta atit a pilotului cit si a servantului. Se pare ca a fost destul de reusit, dar s-au construit un numar mic de avioane deoarece a fost inlocuit de Focke Wulf 189 si acesta un avion cu o cabina transparenta.
Un alt avion deosebit a fost BV 222, hidroavion, un fel de stramos al lui B 747 sau Airbus 380 cu doua etaje.

Neobisnuit a fost si BV 144, a carui aripa avea incidenta variabila, se rotea in jurul axei Y cu un unghi de 9°. Acest avion a fost construit de B&V dar in Franta, in 1940, de ingineri francezi.
Ar mai merita mentionat uriasul BV 238 V1, cel mai mare hidroavion al acelor timpuri, cu o greutate maxima de 85 de tone.
S-a lucrat si la BV P 200 care urma sa aiba peste 200 de tone si trei etaje, dar care nu a apucat sa zboare.
Sincer sa fiu, parca-l invidiez pe Hans, tare mi-ar fi placut sa am ocazia sa lucrez la asemenea proiecte.
Domnul se casatoreste intre timp si are si patru copii. Dar razboiul isi arata din ce in ce mai acut fata hidoasa, de data asta in casa celor care l-au provocat. Autorul isi aminteste de raidurile de bombardament. Intr-o duminica lucra in gradina si a sunat alarma. Zgomotele avioanelor care se apropiau i s-au parut neobisnuite, a ramas pur si simplu inlemnit in gradina. Pe deasupra lui a numarat nu mai putin de 1000 de avioane B17, cerul se innegrise de o asa flota.
Viata devine din ce in ce mai grea. Deplasarea la munca e deosebit de dificila, deoarece locuia destul de departe, trebuia sa ia un tren si sa traverseze Elba. Nu se mai gasea mai nimic de mincare. (Dar nu cred ca trebuie sa vorbesc prea mult despre asta, noi, cei mai batrini, stim cum e, am trait si pe vremea de pace asa ceva.) Trupele engleze se apropiau de Hamburg, care se declarase oras deschis si deci nu incerca sa se apere. La munca s-a anuntat ca depozitul de alimente se deschide lucratorilor si fiecare poate sa-si ia ce poate. Hans reuseste sa-si umple un Rucksac cu conserve si traieste o aventura periculoasa pe drumul de intoarcere. Deoarece nu mai circula nimic, e nevoit sa mearga cu bicicleta si intirzie peste ora la care era circulatia interzisa, riscind sa fie impuscat fara avertizare.
Autorul ramine fara munca, el si familia, cu cei patru copii se confrunta cu mari greutati. Zona in care locuia devine, spre ghinionul lui, zona engleza, unde viata era mult mai grea decit in zona americana. In iulie 45 ratia de mincare era de 950 de calorii, a crescut un pic in iarna, la 1550, pt ca in februarie 46 sa ajunga la 1180. Semnificativa e reactia marelui aerodinamician Prandtl cind a fost chemat sa depuna marturie la un proces, prima lui intrebare a fost daca i se permite sa dezgroape cartofii ingropati in terenul de tenis. Ma intreb oare cite calorii aveam noi la dispozitie, care oricum nu erau garantate decit daca stateai la cozi, in iarna lui 89, de exemplu!?
Cu putin noroc Hans gaseste un job de profesor fapt care-i usureaza un pic problemele existentiale, cind, in octombrie 1946, e contactat de un ofiter american.

Despre asta vom vorbi in episodul urmator.

Un comentariu:

  1. Iulian Robanescu7 octombrie 2018, 22:07

    Eu nu-i invidiez pe constructorii nemti. Fiind razboi, nu cred ca era prea placut sa lucrezi sub presiunea timpului, uneori cu riscul vietii si mereu cu gandul ca o bomba inamica iti poate oricand omora familia. Am acasa, deja, o stiva de manuale tehnice germane din anii razboiului. Sunt multe greseli, confuzii, omisiuni si, cel mai semnificativ, multe dintre manuale sunt tiparite cu un amestec de caractere latine si gotice semn ca linotipurile se schimbau frecvent, dupa cum cadeau bombele. Altfel, eu gasesc BV-ul 222 mai aproape de Boeing-ul 314 si oricum in materie de hidoravioane Dornier a facut BV-ul martz cu modelul 26. Pentru mine a fost o onoare ca peste decenii sa le pot redesena pe toate, fie si doar in cateva vederi pentru fiecare.

    RăspundețiȘtergere