marți, 12 iunie 2018

Intre noi scriitorii

wow, sunt ud de emotie... https://antoneseiliviu.wordpress.com/2018/06/12/neamtu-tiganu-a-debutat-in-volum/

Neamțu Țiganu a debutat în volum!




2 Votes

Ehei, a fost odată ca niciodată, o vreme cînd țineam rubrici în cotidienele naționale, să tot fie vreo douăzeci de ani cînd am început asta și aproape zece de cînd am renunțat. Pe vremea aceea, în care am scris la Cotidianul, apoi la Adevărul, pentru a-mi încheia cariera de jurnalist național pe platforma Vox Publica, pe vremea aceea, deci, articolele mele erau adesea însoțite de comentariile unui grup „de tovarăși”, Neamțu Țiganu, InimăRea, Dacă_nu_bu, Anca Vlase și Virgil Glăvan. Sigur, erau mulți comentatori, dar aceștia mi-au atras atenția, fie prin acuitatea observațiilor, fie prin jocurile de cuvinte, fie prin limbajul oleacă mai dezbrăcat dar nu indecent, fie prin umor. Atunci, nu-i cunoșteam, între timp, pe unii dintre ei i-am cunoscut, pe „nepoata Anca” și pe Virgil încă nu. Unii dintre ei m-au urmat pe blogurile care au urmat, unii și pe acesta. Ceva mai rar, desigur.
Pe Neamțu Țiganu – pseudonimul e o un fel de capodoperă lingvistică – l-am cunoscut în carne și oase acum vreo opt ani, dacă mă ajută memoria, la Koln, unde participam la o întîlnire cu publicul românesc, dar erau și nemți, din zonă, o întîlnire organizată de colegul meu de facultate Dan Goglează, care conduce o asociație culturală a românilor din zonă. L-am cunsoscut însă în ipostaza de Mihail Calomfirescu, fost inginer proiectant de avioane în țară. În slujba cea mai întinsă din Germania, inginer de proiectare a trenurilor de mare viteză, experiența din țară i-a fost de mare folos. Este vorba și despre transferul unor soluții tehnice din aviație la trenurile cu pricina. Asta am aflat din memoriile sale, a căror lectură am început-o ieri dimineață cînd am luat cartea de la poștă și am încheiat-o acum jumătate de oră. O carte – Și noi am construit avioane IAR 93, 99, supersonicul 95, Editura Ștef, 2018 – din care de altfel am învățat o mulțime despre aviația românească și dinspre perspectiva istorică, dar și din cea a trecutului relativ recent. Nu știam, de pildă, că înainte de război, România era o forță importantă în construcția de avioane, probabil s-au produs peste 20 de tipuri. Odată cu ocupația sovietică, astfel de preocupări tehnologice și industriale au dispărut, urmînd să revină de-abia după 1965 – 66. Nu știam iarăși că inginerii noștri munceau în condiții de acces inexistent la documentațiile occidentale, fiind nevoiți să tot reinventeze roata. Date fiind condițiile, e lucru de mirare că totuși construcția de avioane din România comunistă a avut unele succese. Oamenii au înlocuit și documentațiile la zi, și relativa înapoiere tehnologică.
Sigur, e important că am citit o carte interesantă și că mi-am completat o sumă de lacune, dar mai important este că am citit o carte încîntătoare, scrisă parcă de un scriitor experimentat, nu de un „inginer de avioane”. Sigur că exercițiile de acum 20 – 10 ani au avut rolul lor în antrenarea scrisului, sigur că și blogul autorului a avut un rol similar. Dar mai este nevoie și de talent. Altfel, nu ies portretele care îi ies lui MC, altfel nu s-ar produce un excelent aliaj între o anume melancolie nostalgică și un umor cît se poate de sănătos. Neamțu Țiganu mărturisește la începutul cărții că în prima versiune cartea avea peste 500 de pagini și a trebuit să mai reducă și concentreze, „din motive economice”. Aș fi preferat să nu facă asta. Sau să ne scrie și o carte, măcar la fel de lungă, despre experiența germană, care nu este mult mai scurtă decît cea de-acasă… În fond, pe lîngă grădinărit și joaca cu nepoții, scrierea cărților poate fi o preocupare la fel de plăcută.  Bine ai venit Mihail Calomfirescu, îmbrățișări Neamțu Țiganu! Să ne revedem sănătoși!
Scrii pe coperta a IV-a: „Am scris această carte să-mi iasă avioanele din cap”. Am dubii că ți-au ieșit de tot avioanele din cap, dar dacă s-a petrecut asta, ar mai fi și trenurile de mare viteză de scos din cap!
20180611_180757
Reclame

9 comentarii:

  1. Coane sa sti ca si in Canada recunosti un roman dupa tufa de leustean. Si dupa butoiul cu varza si muraturi :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dupa cite stiu Canada are in steag o frunza de artar, cred ca Romaniei i s-ar potrivi o ramurica de leustean, nici nu s-ar mai gauri steagu la o noua revolutie.

      Ștergere
  2. hai ca am postat ca bolovanu la un alt articol . Oricum coane ai dat lovitura. Felicitari

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cartea se livreaza si in Canada!

      Mare dreptate ai, nu mi-am imaginat nici in vis ca as putea scrie ceva care ar putea sa placa!

      Ștergere
  3. Ma domnu Neamțu T.
    Că prieten virtual Io zic sa nu v-o luati in cap prea tare, că kartea dumitale mie mari dureri de cap mi-a provocat.
    Pai la părțile tehnice a trebuit să stau cu dicționarul în brațe, sa pricep cate ceva (că n-am priceput nimica, e alta poveste...), iar unde era literatura pura îmi dădeau lacrimile că îmi aminteam de lansarea de la H și trebuia să mă vindec cu niste kerosen de la Matrix și să mă îmbogățesc daca mai pricepeam ceva.
    Deci, o lucrare de căpătâi, de baza, ce va sta la loc de cinste langa scrierile Simonei, pe care le am și pe alea cu autograf și pe care nici pe alea nu le-am citit că și alea e prea groase.
    Cu respect
    Un cititor
    dg

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se pare ca nu trebuie sa pricepi ceva ca sa-ti placa... sa luam de exemplu kerosenu... pardon nu e un exemplu bun mai ales ca pot fi si tineri de fata. Sa luam de exemplu femeile, le pricepe cineva, nu, nu cred, si totusi ne plac.

      P.s La intilnirea cu kerosenu, nu prea se stie, eram deja de dimineata ancorat in realitatile zburatoare.

      Ștergere
  4. sefu
    am o rugaminte
    vorbeste cu aia care ti-au facut blogu, da-le o bere, 10 euro, ceva, vezi matale ca esti baiat mare, am vazut
    si sa iti puna o rubricuta cu ultimile comentarii.
    ca io intru aici, vad daca a mai comentat cineva si apoi caut mai departe sa vad cine si ce a zis.
    ca daca nu a mai comentat nimeni si incep sa caut singur, e ca si cum as fi intrat intro casa la care stapanii nu sunt acasa si cine stie ce se mai oate lipi magnetico-gravitational de palma mea si nu e frumos.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. poate ca ar merita sa bag asa ceva, coi cauta sa vad cum merge, desi cum vezi blogul meu e putin comentat chiar daca e destul de citit.

      Ștergere
  5. Păi ai văzut cum aduna Andu ăla scriitori pe blogul lui ?
    O postare, o bere.
    Că la PSD, că la Udrea, că la...

    RăspundețiȘtergere