sâmbătă, 2 ianuarie 2016

Trei Duoamne si ...toate cele. Cronica de carte

Din ciclu dorinte pt. noul an 2016, nu prea am stiut ce sa-mi doresc, de lasat de fumat m-am lasat de multi ani, de slabit am slabit in 2015, am ajuns la 79, asa ca mi-am zis ca daca tot sunt frumos si sanatos nu mi-ar strica sa fiu si inteligent. In ramolismentul meu sa vedeti ce mi-a trecut prin cap! Ca tinar pensionar detin un contingent important de timp liber, mai ales iarna cind e vremea nasoala, si cind mi s-a spart roata la bicicleta si mi-e lene s-o repar, si dupa ce s-a termint nebunia de Stille Nacht, ca am avut casa plina ochi, m-am gindit sa ma apuc si sa ma culturalizez. Zic unii ca acest til il atingi prin citit, cica cititul ar fi… ceva grozav. Dar cu ce sa-ncep culturalizarea? In Germania se publica anual aprox. 90000 de titluri noi, cred ca si-n Romania sunt ca. 15000. Cica o anume Helen Hayes ar fi spus “From your parents you learn love and laughter and how to put one foot before the other. But when books are opened you discover that you have wings.”  Asa ca fly butterfly, fly.



Clasici din aia prafuiti mi-au mai cazut prin mina, in tinerete, am mai avut cindva dorinte de intelectual. M-am gindit la ceva proaspatura, sa-i iau p-astia contemporani, am zis sa-ncep cu romanii, sa vad si eu cum mai ticaie tineretul, sa vad daca a meritat sa murim la revolutie. Si ca sa fac lucrurile si mai grele am zis sa-ncep cu muieri romance. Le-am ales, mai mult sau mai putin, la intimplare, singura conditie a fost sa le gasesc eBOOK. Nu am o experienta prea buna cu muieri scriitoare, doar aia a lui Chopin, George Sand, da eu nu stiam ca e muiere. Imi imaginam ceva dulceag, romantic, gen el cu ea se ia si banditul moare.

Am inceput cu “Soseaua Catelu 42”, am vazut undeva un preview si mi s-a parut interesant. Am citit, vorba vine, veti vedea de ce spun vorba vine, intii cartea fara sa-ncerc sa aflu nimic de autoare; nu vroiam sa fiu influentat, si de altfel cartea conteaza, nu cine sta-n spatele ei. Coperta era f. frumoasa, mi-a placut si poate ca ar fi trebuit sa ramin la coperta.
Inceputul merge, ar putea fi chiar interesant, dar deodata autoarea are probleme digestive si reuseste niste pagini de mare literatura:
“-Tie nu-ti pute a cacat pe aici?-Esti obsedata? Ce te-a apucat?-Si totusi, mie imi miroase. Asa ca imi vine sa te intreb altfel: esti sigura ca nu tu puti a cacat?…………………………..Fii cuminte, du-te frumos la piaţă şi cumpără trei kile de caca proaspăt. Fii atentă! Am spus proaspăt. Du-te acum şi nu întârzia. Te aştept cu căcatul până în prânz.“ . Mă opresc în faţa unei tarabe unde se vinde caca proaspăt, ba chiar aburind. Plătesc pentru cele trei kile, numai că ţăranul nu are pungi. Şi îmi împătureşte frumos totul într-un ziar. Eu zâmbesc cu amabilitate. Sunt bucuroasă că împuşc doi iepuri deodată: norocul de a plăti cele trei kile de caca şi cel de-a afla ceva informaţii de pe o pagină de ziar, fie ea şi de săptămâna trecută. Stau în staţie şi aştept autobuzul. Tragedie! Căcatul era aşa de plin de aburi, încât în câteva minute a înmuiat ziarul şi s-a întins tot pe asfalt.“
Aceste pagini antologice m-au consumat teribil astfel ca am luat-o mai departe in diagonala, citind, ca-n cartile politiste, sfirsitul, sa aflu criminalul. Aflu ca autoarea e actrita prin Italia si le multumeste multora care au ajutat-o sa scoata o asa capodopera. 
Mulţumesc vecinilor de pe strada Cesare Pascarella numărul 11, apartamentul 9, din Roma 
Amore mio, îţi aminteşti?
    „Dar de ce tot insişti, dragă, să scriu ce mi s-a întâmplat? Nu mi se pare nimic extraordinar…“     „Nevastă, cum spuneau şi latinii: Verba volant, scripta manent.“     „Verba cum??“     „Nevastă, nu ziceai c-ai studiat latina şi că erai comandant de unitate?“    „Acum un secol, dragă, nu mă enerva!“     „Nu mă enerva tu. Taci din gura aia şi scrie odată!!“     Mulţumesc, Michele.
Ii doresc o cariera stralucita, daca insa mai scoate vro carte pe mine sa nu conteze, sa i-o dea lui Michele.

Ce-a de a doua carte, Dona Juana e un roman, de altfel autoarea chiar scrie pe coperta „Roman” sa nu cumva sa credem ca ar fi doar carte, sau film, sau vrun parfum, sau praf de ciorba. Dona Juana ca titlu mi s-a parut f. original mai ales ca fu si un film cu acest titlu. Coperta e urita.

Mottoul cartii e generos, cultura neica, beton, cica vine de la Cezar, ala care arunca zarurile, alea iacta est, 
Sunt femeia tuturor barbatilor si barbatul tuturor femeilor.
Adinc, tare Cezar asta.
Dialogurile sunt teribil de spumoase:
O nuca verde imi cade in cafea si imi stropeste maneca. (poetic, frumoasa rima)
-Vezi... Sechelele lasate de caderea unei biete nuci sunt mult mai evidente. De ce ai vrut sa bem o cafea impreuna?
Fantastic, as zice, cam asa e toata cartea, ca nuca-n perete, pardon in cafea! Ce vrea sa ne spuna scriitoarea cu invitatia la cafea? Scriitoarea ne invata ca bautul unei cafele impreuna e o situatie importanta in viata oricarui personaj. Desigur garnisit cu mult sex, enorm de mult sex, in toate variantele posibile, dar fara poze. Nu stiu de ce dar portia asta enorma de sex pe mine nu m-a ademenit de loc, de inteles, ar zice cineva, la virsta ta, domne, nici sexu in literatura nu mai e ce era cindva, cind ma gindesc la Petre Petre si Nadine, parca era mult mai excitant!!!
La sfirsit, sau mai bine spus in sfirsit, se termina romanul si aflam ca unu a insistat ca ea sa scrie cartea, ca intotdeauna exista un orgasm mai intens decit cel pe care tocmai l-ai trait, si ca „Daca Dona Juana e un roman erotic, proiectul Dona Juana este o veritabila poveste de dragoste autentica”. Aha, am banuit eu ceva, vedeti ca tot de dragoste e vorba.

Si pt. ca, cum zice neamtul, aller guten Dinge sind drei, ma pune dracu si mai iau inca una. De data asta caut mai cu tinta, ceva amuzant sau poate chiar inteligent daca se poate.
America dezgolita de la briu in jos. Partea doua. Initial mi s-a facut frica cind am vazut “de la briu in jos”, ma cam saturasem sa aflu ce se petrece de la briu in jos, tema preponderenta, se pare, in literatura feminina romaneasca, literatura genitala, scrisa cu clitorisul; de altfel, zicea cineva, cele mai mari placeri in viata sunt cu chilotii-n jos. Dar am citit ici colo cronicile si se pare ca nu e asa cum am crezut. M-a atras mai ales faptul ca deja era la volumul doi, oops, mi-am zis, daca a avut curajul sa scrie si a doua carte pai poate ca-i ceva de capul ei. De data asta am fost surprins, extrem de surprins, am gasit ceva umor, ici colo chiar f. bun, chiar barbatesc as zice. Ciudat, exista extrem de putine carti cu umor scrise de femei. Dar cam asta a fost tot, in rest am obosit gonind de colo colo, intilnind tot felul de personaje ciudate, senzatia ca vrem sa bifam tot ce se eZista, de la geografie, la arta culinara si la ceva istorie, un fel de salade de boef cu ceva mustar, dar mult prea multa maioneza si fara carne. Desi aceasta carte e cumva altfel, mult peste celelalte, totusi are si ceva comun, placerea morbidului, am impresia ca romancele actuale sunt obsedate de aceasta, prima era obsedata de cacat, a doua de sex morbid si a treia de mizerie, mirosuri de urina peste tot, grasi, transpirati, basinosi. Sigur, s-ar putea spune ca autoarea descrie ce a vazut, desigur, dar cine a obligat-o sa stea atita amar de timp acolo si ce vina am eu? Din fericire pe fatuca asta nu a obligat-o nimeni sa scrie, ca eram gata sa strig Ba Michele, nu mai obligati ba fetele sa scrie. Poate ar fi fost mai bine sa scrie doar 200 de pagini in loc de 400 si ceva si sa bage si ceva poze, poate in acest fel nu si-ar fi dilduat umorul de calitate. E exemplul tipic a nu am avut timp sa scriu pe scurt.

Se pare ca incercarea mea de a ma culturaliza e un fiasco total, am ramas la parerea ca romancele sunt frumoase, se spune ca italienii ar avea un proverb, cel mai mare hot e o carte proasta, iti fura timpul, hai sa nu fiu meschin si sa vorbesc si de bani.
Poate mai fac o incercare, de data asta cu contemporani, barbati, romani. Are cineva o propunere? Da fara de ce iubim femeile, e fumata rau, o am pe undeva prin pivnita!

P.S Am tras cu ochiul la cele mai de succes EBOOk scrise de barbati romani contemporani, pe primul loc e Suge-o Ramona, urmata de Manual de Psihologie pt. clasa X-a si Sunt o baba comunista. Ma gindeam sa-ncep cu Manualul de psihologie. Oare si fatucele astea au trecut prin clasa X-a?
PPS Am vazut ca cartea Dan Lungu, "Cum sa uiti o femeie" s-a epuizat, mi se pare normal. Oare cum se epuizeaza cartile EBOOK?

5 comentarii:

  1. Pai daca nu poti sa shochezi prin talent (ca n-ai), incerci cu cacat-sex-duhori (urina/basinosi).
    Normal, nu?
    Plus sindromul NEFE, demolator in unele cazuri...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Parerea mea e ca femeile romance sunt mai puternice, moral vorbind, decit barbatii, poate asa se explica de ce sunt mai pline de initiativa. Relevant e faptul ca mult mai multe muieri incearca sa devina sau chiar cred ca sunt scriitoare decit barbati.
      Dar emanciparea romancei a inceput mult mai tirziu decit in vest, unde deja e pe terminate, dar cu atit mai virtos, mai violent. Din acest ciclu fac parte si incercariile "literare" ale unora focusate pe shoc, doresc neaparat sa shocheze. Culmea e ca rezultatul e pe dos, toata lumea s-a obisnuit atit de tare sa fie shocata incit gaseste normal si invers, e shocata cind nu e nici un shoc.

      Ștergere
    2. Cum spuneam, daca talent nu e, `geaba initiativa.
      Desi doamnele ar avea de marturisit chestii mult mai interesante decat sotii/amantii/amicii lor.
      Dupa `89 multi s-au crezut -fara sa fie - manageri, intreprinzatori, chiar scriitori.

      Ștergere
    3. si-nainte de 89 au fost multi, chiar f. multi, care s-au crezut ceva, deosebirea ca e ca atunci era obligatoriu sa maninci rahat ca sa devii "cineva", acum se maninca de buna voie.

      Ștergere
    4. Mda, la mancat rahat a fost intotdeauna inghesuiala.

      Ștergere