luni, 8 septembrie 2014

Bella Italia

Fara indoiala Italia e una din cele mai frumoase tari din lume, d-aia isi si zice Bella Italia. Daca Italia ar fi insa, femeie, precis ar fi blonda. De frumoasa nu-i frumoasa totusi peste tot. De exemplu coasta de est, nu stiu de ce estul poarta mai intotdeauna ghinion, dar coasta adriatica intre Rimini si Ravenna, e cea mai plicticoasa zona din lume, un fel de Mamaia. Nu e absolut nimic, nimic decit plaje, e drept cu un nisip f. fin.

Zona a avut perioada ei de glorie prin anii 60-70 cind au descoperit nemtii o sole mio, si asa a ramas, nu cred ca a mai maturat cineva de atunci. Prin anii 90, cind am putut, in sfirsit, iesi prin Europa am vizitat si eu de doua, trei ori zona, atras in primul rind de preturile destul de modeste pt. acei ani. M-a impresionat atunci enorm buna dispozitie italieneasca, veselia, amabilitatea. Intre timp nemtii au disparut dar si buna dispozitie.
Dupa fro 15 ani m-a pus draq sa merg din nou in zona. De data asta fiind un capitalist neamt, instarit m-am repezit la hotel cu multe stele, ca de, o viata are omul. Chiar visam doua saptamini de „dolce far niente“, sa fiu rasfatat. Nu m-am bagat la all inclusive, imi propusesem sa merg in mai multe locuri si sa nu fiu sclavul programului de masa.
Din start pot spune ca m-am simtit ca acasa, de fapt am vazut cum ar fi fost daca Ardealul si Moldova ar fi avut iesire la mare. Am vazut cit de bine-i sa stii lb. straine, respectiv romaneste, cu germana, engleza nu faci mare brinza da cu romana e la fix. Nepoata-mea, care are deja 5 ani juma, cind intram intr-un restaurant, magazin, intreba „vorbiti romaneste?“, a fost f. surprinsa in vro doua rinduri cind nu a fost inteleasa.
Si da am intilnit „dolce far niente“, la italieni desigur, daca dupa-amiaza pe la trei ti-e foame ai bulit-o, nimeni nu-ti da nimic, nici la gara, la ora de prinz, nu-i nici un taxi.
Am stat la hotelul de paspe stele Dante, in Cervia, construit pe timpul lui Mussolini si imbunatatit in urma cu doar cinci-sase ani, cred ca de un arhitect orb care planuise si celebra inchisoare Sing-Sing. Perla arhitecturala era scoasa in evidenta de un lobby destul de mare, intunecat in mijlocul caruia se afla un bar, bar incercuit cu gratii de fier, in majoritatea timpului.
Barul hotelului de patru stele la ora 14, extrem de bine pazit
Preturile la bar erau corespunzatoare, un paharel de vin vechi marca posirca costa 6 euroi. Vizitind zonele inconjuratoare, pe o raza de ca 100km. am descoperit de ce, nu am vazut absolut nici o vie, comparind cu anii 90 si ceva cind vinul era mai bun si mai ieftin ca apa, se pare ca italienii au luat „dolce far niente“ foarte in serios. Un roman, care era barman, mi-a zis ca italienii au trecut la producerea vinului din surcica.
Nu-i bai, m-am gindit, poate ca-mi prinde bine, fac o dezintoxicare de alcool. Ne-am concentrat deci asupra mincarii, celebra mediteraniana. Celebrele „cozze“ si „vonvole“, rizoto a la marinara, un fel de orez imbunatatit cu un fel de noroi de balta, si nelipsita pizza, nu mai vreau sa aud de ele in veci. La un restaurant mai bun am comandat si celebru peste in manta de sare, recomandat de un chelner oltean, schmecker din Craiova, o exceptie deoarece majoritatea erau din Cluj. Am inteles ca Mediterana nu prea mai are peste, doar asa se explica de ce pestele care cintarea proaspat 1,5kg. a costat mindra suma de 90 de Euroi, l-am rugat sa-mi impacheteze sarea s-o am amintire.
Peste scump in manta de sare

In concluzie am renuntat si la mincare si ne-am concentrat la distractii. Hotelul avea si o echipa de animatori, baieti si fete tinere, fusesera alesi extrem de politic corect, in sensul ca handicapatii au avut prioritate la angajare. Desigur ne-au amuzat enorm, mai ales un baiat simpatic care avea ca 120kg, la un metru saizeci si era f. serios specializat in dans modern.
Revin la hotel, camera avea vedere la mare si o terasa misto. Camera era mai mult mica decit mare, mai mult inalta decit lata, excela insa printr-o baie facuta in timpul romanilor, care se stie erau mult mai mici de dimensiuni, astfel incit dusul, ca nu avea cada, avea latura de ca. 50cm., vezi poza, lucru care ar fi dezavantajat enorm o duoamna cu tite mari care ar fi trebuit sa-si duseze separat cite o tzitza. Chiar si pt. mine a fost problematic deoarece nu prea te puteai apleca astfel incit spalarea zonelor inferioare stind drept ca luminarea era imposibila.
Vedere din camera, rasaritul soarelui
Dus de hotel de patru stele

Am vizitat si delfinarium din Rimini, deosebit de amuzant, mai ales ca era extrem de scump si nu avea delfini ci foci, dar probabil le-a fost jena sa-l numeasca focarium!?
San Marino, cea mai veche republica din lume, e insa mai draguta decit in urma cu 17 ani cind am fost ultima data, atunci era plina de polonezi, acum erau rusi. Apropos rusi, nu stiu daca are legatura cu conflictul din Ucraina dar aeroportul din Rimini era pur si simplu rusesc, impresionant nr. de Jumbo cu destinatia Novosibirsk. Si mai impresionanta dorinta rusilor de a se apropia de vest, doar asa imi explic de ce cumparau din aeroport, unde era de trei ori mai scump ca-n oras, absolut orice prostie. Presupun ca teama de cel de al treilea razboi mondial ii impingea la acest lucru.
Curcubeu colorat peste mare dupa ploaie
In cazul in care sperati sa aveti legatura WLAN intr-o tara in curs de disparitie, legatura rapida mentionata in reclama si-n contractul cu hotelul, sunteti exagerat de optimisti, nu veti avea.
In concluzie, daca vreti sa aflati cit de bine va puteti controla, cita tarie psihologica detineti, vizitati Italia, vizitati Rimini, Ravena, nu veti gasi nici la Neptun ceva atit de scump si prost.
P.S Chiar si sole mio ne-a jucat feste, vro cinci zile nu prea a fost de plaje, da au fost curcubeie.
Pescarusi morti de foame care alearga dupa firimituri din vapor unde noi bem, mincam si dansam cu mare galagie

4 comentarii:

  1. Dragul meu, cum ți s-a părut Românica? Dar Congresul? tTe-a văzut jumătatea mea acolo...

    Pe mine mă găsești mai mult pe face book, am cam trădat blogul...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. adineauri am ajuns acasa.
      A fost extrem de emotionant, am intilnit fosti colegi pe care nu-i mai vazusem de 25 de ani.
      Congresul in sine a fost de nivel f. ridicat, chiar daca ici colo un pic prea teoretic

      Poate voi face o postare separata cu aceasta tema, lucru extrem de greu cunoscind sensibilitatile oamenilor de stinta!

      Ștergere
  2. Am citit și postarea...Ai trecut examenul...Ai cont de fb? Mai toți blogării cu care obișnuiam să conversez sunt acolo.

    RăspundețiȘtergere