vineri, 19 februarie 2010

Cum n-am mai fost sef


In urma cu mai multi ani ma cheama sefu si-mi zice „Herr Tigane, esti dastapt si arati bine asa ca vreau sa te fac sef“. I-am confirmat ca are dreptate si ca voi scoate firma din rahat. M-au trimis la scoala de manageri. A fost f. interesant, mai ales mincarea si bautura. Intors acasa nefasta chiar a zis, ba tigane da parca arati altfel. Ma reped la oglinda, io ma uit f. rar in oglinda, pt. ca ma deprima, si-ntradevar, aratam mult mai inteligent.
Ma apuc si fac organigrame, planuri Exel de concediu, fac si un jour fix cum invatasem la scoala de manageri. Ii string pa toti si le tin un speech mobilizator. „Ba bagati-va mintile-n cap, puneti curu la munca ca va ia mama dracului“. Idiotii incep sa rida fara sa sesizeze gravitatea situatiei. Drept urmare ma hotarasc sa-i dau pa toti afara ca sunt puturosi si dobitoci. Ma uit pa notitele de la scoala de manageri si-mi dau seama ca nu va fi usor, trebe sa vorbesc cu sindicatu, Betriebsratu, mi se pare prea complicat.
Treaba incepe sa functioneze, munceam de-mi saream capacele si aia se amuzau. Munca e un fel de a spune, cel mai tare ma durea curu de la statu in interminabilele sedinte, ochii mi se rosisera, ca la un peste proaspat, de la Power Point. Micile mele experiente cu dragele mele materiale noi, cercetarile care urmau sa schimbe lumea, erau de domeniu trecutului.
Imi baga in echipa si o muiere, Helga, ceva mai inalta decit mine si un pic mai voinica. Muierea era plina din cap pina-n picioare cu diplome, doctorate. Incerc s-o pun la munca, da aflu cu stupoare ca nu se pricepe la mai nimic, cu exceptia tabelelor Excel de concediu.
Mai trec vor trei- patru ani si iar ma chema sefu mare si-mi zice "Herr Tigane, esti dastapt si arati bine asa ca vreau sa nu mai fi sef, esti un mare specialist si am nevoie de tine ca expert sa nu mai pierzi vremea cu sedinte, asa ca noua sefa va fi Helga".
Parca mi-a luat o piatra de pe inima, m-am convins ca pot o multime de lucru da sunt rau conducator, m-am prins cind am bagat destele-n priza.
Evident ca am avut totusi un puseu de mascul feroce, nu avusesem niciodata o muiere sefa si nu puteam accepta asa ceva. A trebuit sa sacrific o cantitate insemnata din sticlele puse deoparte in pivnita pina m-am impacat cu situatia.
Aflati insa ca sunt extrem de multumit de sefa mea, nu am primit niciodata atitea prime, in bani, cum primesc de la Helga, am scapat sa scriu protocole, invitatii, sa fac planuri, ma amuz in liniste cu chimicalele mele. Am impresia ca Helga ma iubeste.

5 comentarii:

  1. Neamtule cand erai la aerospatiale ai facut motoare sau aparate de bord?facultatea asta pe vremea lui pelticu' era f buna!toti care sunt in pribegie acum au ajuns sefi sau mai puin sefi dar capete inteligente ca tine!Nu toti insa au talent la scris!!Imi place cum scrii ai mult umor!mai vin pe-aici!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonymule, pa vremea aia nu exista inca impartirea in motoare, aparate de bord etc. Intradevar (am auzit ca se scrie fara liniuta), marea majoritate a colegilor mei au posturi f. bune, mai ales cei plecati prin lume.
    Am avut profesori deosebiti am scris ceva de ei aici http://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2010/01/frumusetea-adevarului-stiintific.html

    RăspundețiȘtergere
  3. Astept cu interes sa ne povestesti mai multe despre sefa asta a ta...In rest, sanatate si tine'o tot asa!

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, domle, aşa-i cu nemţii ăştia, îi plină ţara de alde Helga şi Helge (pentru neiniţiaţi: Helge=nume de bărbat). M-am tot mirat, când am ajuns în Germania acu vreo 35 de ani, de ce le merge lor mai bine decât românilor, că doar au aceleaşi metehne ca noi, numai un pic mai mici. Dar eu n-am renunţat la şefie, fir-ar ei să fie ai dracului!

    RăspundețiȘtergere
  5. uite cum reuseste tiganu sa lase toate femeile amorezate (at least) :) hai salutare!

    RăspundețiȘtergere