luni, 5 octombrie 2009

Minte proasta de muiere.

Vazui la topicu precedent ca ie greu sa faci o echipa de fotbal cu romanii. De aceea sa vorbim despre munca. Prevad ca n-o sa comenteze nimeni, da-ncerc.
Ieream muncitor cinstit si harnic in proiectarea instalatiilor bauturilor. Ma simteam bine, munceam mult, da-mi placea. Nefasta insa "Nu vezi Tigane ca toti ti-au luat-o inainte si tu tot pirlit iesti, toti sunt manageri, sefi iar tu un amarit, mai ai si leafa mica."
Satul pina peste cap de gura iei vazui intr-o bruna zi un post la un concern, un post plicticos, da ma rog, facui o cerere in doru lelii si fui tare surprins ca ma chemara la interviu.

Ma dusei in speranta ca nu ma vor si-i voi inchide melita muierii. La interviu mi-am spus io poiezia invatata ca ce grozav sunt io si cite avioane si instalatii de bauturi am construit si incepura sa-mi puna intrebari. Ma frecara aia ca p-o ridiche d-a lu tanti Jeni ca ce am facut, ca ce stiu sa fac, intrebarile puse nu aveau nici in clin nici in mineca cu plicticoasa ocupatie din anunt. Ma pusera la ambit si am inceput si io sa-i ametesc, ce mai tura vura asa i-am ametit ca ma intrebara daca imi pot imagina sa fiu mare sef de proiect. Ooops, ce puteam sa zic, ma gindeam la toaca muierii, zic Ja. Uitai sa-i intreb cu cit ma platesc, lucru care a enervat-o peste poate pa nefasta.

Ma angajara, habar nu aveam pe ce lume sunt si ce trebe sa fac, mai ales ca postu era sus si nu intram in morisca de adaptare in care intra un incepator.

Imi lua nefasta, pa datorie, costum Armani, ca ala de la nunta se cam scamosase, palarie si geanta diplomat. Incepe o vijelie ametitoare, dupa o saptamina sunt la moscova, paris, mai apoi colo, colo si dincolo, de fapt habar nu aveam unde sunt si de ce. Nu trec doua luni si trebe sa prezint proiectu la München la un mare client. Inca nu ma trezisem si nu stiam who is who, am pregatit si io ceva cum credeam ca-i mai bine. Sefu direct imi zice ba "Tigane tu esti sefu de proiect, descurca-te." In avion de la Düsseldorf la München ii arat prezentarea sefului, care face o mutra verde si nu zice nimic. Intram in sala de sedinta si mi se taie picioarele, era o sala imensa si din partea clientului erau vro 15 iar de ai nostrii, pe care de fapt nu-i cunosteam, erau vro 10. Ma fac cit pot de mic si imping foliile in fata sefului meu direct.

Nu-ncepe bine discutia ca sefu meu ia cuvintu si zice ca Tiganu va prezenta proiectu. Tremurind si zmiorcaind ma duc pa scena si ma preacurvesc. Nici nu termin bine ca se scoala unu de la client si intr-un speech de juma de ora ma desfiinteaza pct. cu pct. Se mai scoala altu imi trage citeva picioare-n coaie, primesc si niste palme, pumni, suturi, scuipaturi, flegme. Propriu meu sef zice ca n-a stiut ce timpenii fac io.

Pauza de masa, ma-nchid in WC si vomit matele, imi doresc sa se crape tavanu, sa vina tzunami, bube rele, bomba atomica, cutremure, sa-mi bat nefasta. Imi crapa ficatu de o vodca mare, tare mare. Eram inca in proba si deci eram convins ca ma arunca afara si ma gindeam la alternative, sa ma sinucid aruncindu-ma de pe pod sau mai bine ar fi fost sa mor de beat? Am sperat totusi ca avionu cu care urma sa ma-ntorc se va prabusi si macar nefasta ar fi apucat ceva de la asigurare sa-mi faca un parastas cit de cit.

Va urma.. poate, daca va plictiseste, nu.

11 comentarii:

  1. Io cred că i-ai invitat la țuică și o ciorbă de burtă cu ardei iute și te-au iertat. Bravo, țigane!

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta-i cu suspans, aha, imi place...
    Pai, ce-ai facut, ai sters-o englezeste pe geamul de la toaleta? Te-ai intors si-ai prezentat graficu cu josu-n sus? Ai facut haz de necaz si ai promis realizari marete in viitorul cel mai apropiat?
    Sau, pur si simplu, ai invocat nefasta si-ai fost automat scuzat? Ca doar nefeste avem cu toti iar cine nu are macar una, n-are nici o scuza nicicand.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pana mea, cu serialele tale de tip telenovelă cu final apoteotic, cu sufletu la gură! Că tu n-ai zic nimic, ca românu, că poate nu te pricepi, că poate nu ştii, că poate mai ai nevoie de timp, tot nefasta divină! Ooooffff, bărbaţii ăştia :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Yeo, ca sa te linistesc, au trecut vro 15 ani d-atunci si nu m-am sinucis!

    RăspundețiȘtergere
  6. @neamtu tiganu
    Bun, pot dormi linistit desi nu-mi faceam griji, astept totusi continuarea. Nu cumva ai strigat ceva de genu: Nu trage dom' Semaca, sunt eu, Lascarica!...?

    RăspundețiȘtergere
  7. Era un film oarecum romanesc, care se chema, restul e tacere. Ei bine, pentru cei care nu au avut privilegiul sa il vada, ii informez ca e marfa de marfa si ca in limita timpului disponibil o sa fac o relatare si cronica a filmului, in circ 650 de postari. Ca sa maresc si mai mult suspansul, concluziile o sa fie in versuri albe, dar si cu rima si muzicalitate. Nu trebuie decat sa citesc poeziile care apar la mine pe blog si prind eu si meseria de poet. Ca optiunea cu munca, o folosesc eu, da nu-mi place.

    RăspundețiȘtergere
  8. Mda... Nici nu ştiu dacă-i de râs ori de plâns. Cum de ce?
    Păi:

    Una: Angajatoru, ore că-i neamţ, ore că-i de altă naţie, te curtează până te prinde de angajat, dacă vede că-ţi mere mintea, dar uită să-ţi prezinte şi fişa postului. Tipic pentru multinaţionale; başca s-au molipsit şi ai noştri! Când îţi vezi fişa postului, îi târzâu, bade, îi târzâu, că te pomeneşti că-ţi bagă sub nas o frază de genu: ”oricare alte sarcini de serviciu din partea şefului direct”. Iar la evaluare, te-ntreabă fain-frumos ce alte chestii mai faci/ştii să faci în afara celor de pe fişă. A muşcat-o şi bărbatu-mio când a lucrat prima dată într-o multinaţională: tot injiner şi el, ocoş, ca românu, a scris că face şi aia, şi aialaltă, iar următoarea fişă a postului le cuprindea pe toate alea de le făcea el pe lângă, ori se lăudase că le ştia face. Beton!

    Două: Românu ştie face multe lucruri, dar, mai ales e maestru în impovizaţii (ca să nu spun provizorate definitive). Şi nu poate pricepe bietu românaş de ce tră să scrie pe un top de hârtie neşte treburi care ie la mintea lu cocoşu (sau, mă rog, cum dreaq de-s ăia atâta de tolomaci de nu văd neşte treburi în ochi săritoare). E posibil ca tu, Neamţule, să fi scris colea ceva de genul: ”La caz de urgenţă, a se folosi colier de Turda”. Iar ăia să-ţi fi răspuns ceva de genul: ”A se scuti!” Eeeee, dacă ai fi scris, frumos, pe enşpe pagini: ”Colier de Turda se cheamă una legătură sârmă balot care tre să aibă tot rumânu la portbagaj că nu să ştie când îi cade relantiu-n baie...”, plus, alte daraveli menite să ia ochii, cum ar fi structura metalului din care-i făurit, dracu ştie, că nu-s io de meserie... proprietăţi chimice, proprietăţi fizice etc., atunci i-ai fi impresionat. A, şi-ar mai fi ceva: uite, ţi-ar fi prins bine o poză cu mine, vârâtă până la jumate-n portbagaj, câutând colier de Turda şi purtând ţanţoş pe-o bucă înscripţia: SUNT DEFECTĂ! Să ştiţi că foncţionează. Întotdeauna opreşte un binevoitor să ţi-o pună. Daca_nu_nu!

    Trei: Ore c-ai uitat de procedurili, ore c-ai omis instrucţiunili de folosire. E mare lucru, să ştii! Odată am rămas fără acumulator la un telefon de-ăla de cameră, nemţesc de-al vostru, fostu-l-o hi pcherdut Han-Tataru! Şi căută consortu mieu acumulator (anume de-ăla!), până s-o ameţât de cap. Pân la urmă, ne nemerim noi pân Cluj, nuş cu ce treburi, şi, după ce m-o învârtit de m-o zărghit, ba m-o mai suit şi nuş câte etaje la Central, aflăm noi acumulatoru cu pricina. Yes! Acasă, au fost repartizate sarcinile: el să-l ”monteze” (nu e Taur, da să ştie la montat), eu să-i cetesc instrucţiunili. Şi scria acole aşe: a) Se vor potrivi cu mare atenţie firele după cum urmează: firul galben la firul galben (să zicem) şi firul verde la firul verde. (OK, zice al meu, le-am potrivit. Mai departe!) b) Asiguraţi-vă că aţi potrivit firele conform instrucţiunilor. (M-am asigurat, muiere, zi-i, că vine pensia.) c) Apăsaţi butonul ”ON”. (L-am apăsat.) d) Dacă nu funcţionează, inversaţi firele!!!!.... (No comment!).

    No. Acuma... io gândesc că marile idei se nasc la budă. Poate di ce-i omu sângur cu sinele şi poate sta linistit pă gânduri. Neamţu nost s-o pomenit că l-o izghit geniu în creştet şi şi-o fi zis: ”Mă, ori io-s prost, ori ăştia nu-s cum trăbă. Io prost nu-s! Ia să-i iau io pă băbeşte, poate pricepe careva... Daca_nu_nu!”

    RăspundețiȘtergere
  9. Io cred ca te-ai uitat pe geam, la sediul Raifaizan' de vis a vis. Si inscriptia "arbeit mach frei" de la biroul da' credite ... ti-a dat aripi (ca in reclama de la red bull). Si cum ai ramas in continuare pacalit (de nefasta), asteptam sa ne povestesti in iepisodu' doi. ;)

    RăspundețiȘtergere
  10. Inimioara, nici nu stii cita drepate ai, nu ca Lia care are-n cap numai barbati.

    De altfel la noi un mare manager ie de meserie profesor de germana, zice ca l-a ajutat pedagogia, arta de a explica ceva de care nu ai habar. Ce pretentii sa ai de la un ing. care-i precum ciinele.

    RăspundețiȘtergere
  11. Auzi, ce te face să crezi că io am altceva în cap decât Lia? Hai? Căz doară n-oi ave von lucru mare...
    Oare_să_am?

    RăspundețiȘtergere