luni, 19 octombrie 2009

Duminica la mine

P-aci pa unde locuiesc io ie f. linistit. Sunt case mici cu gradina, crescatorii de cai si de pastravi si de caprioare, strazile sunt mai tot timpu goale ca cumnatu din Ro cind fu p-aci chiar zise, ba nu-mi place la tine ca parca iti vine sa vorbesti in soapta pa strada. Vis-a-vis de casa mea ie un parculet, cu un mic teren de fotbal si loc de joaca pt. copii. Iata poza facuta duminica pe la 10.

Cind s-a facut locu, un vecin, Herr Meier, chiar a facut petitii ca a crezut ca o sa fie galagie de la copii. S-a inselat, niciodata nu vezi copii in parc, mai apare din cind in cind cite un om sau o femeie cu unu sau mai multi ciini sau unii cu jogging.
Duminica dimineata se mai insufleteste atmosfera, merge lumea la biserica imbracata frumos. Sunt doua slujbe una la 9 si una la 11. Chiar te miri vazind asa multa lume mergind pe jos, de multe ori am impresia ca lumea a uitat sa merga. Io duminica ma scol devreme, chiar daca m-am imbatat simbata, de cind am imbatrinit nu mai pot dormi si ma duc sa iau chifle si ziar. Nu am mai mult de doua sute de metrii, da ma-ntilnesc cu multa lume, morgen, Wie get’s?, gut, danke. Morgen, schlechtes wetter heute… dimineata sunt cam morocanos.

Intr-o duminica chiar am luat chifle si ma-ntorceam acasa citind ziaru, am simtit asa un mare freamat, vorba poietului da ce freamat se aude, biziit ca de albine… nu stiam de unde vine, ma uit in stg. in dr. si undeva in parc vad o multime de mai mult doamne da si domni. Herr Meier a iesit si iel cu mobilu-n mina pregatit sa telefoneze la politie, se simtea confirmat ca locu de joaca nu-i altceva decit un loc al pierzaniei, un spatiu de infectie sociala cum scrisese iel in petitie. Din toate directiile apareau doamne care cu carucioare cu role, care cu bastonu, care-mpinse, care trase. Ce sa fie, ce sa fie? Ma duc si io imping citeva babe, ii trag un brinci unui mos si ajung sa vad peste multime. In mijlocu grupului era o tinerica cu un copil, tinerica avea o privire speriata ca de Caprioara poietului.. cum draq il cheama? Si babele strigau excitate,
ein Kind, ein Kind!

Toate se-nghesuiau sa puna si iele mina macar pe carut, Tante Helga era in orgasm, reusise chiar sa-l atinga pa copil pa minute.
Sincer sa fiu si io eram extrem de mirat, nu mai vazusem de mult un copil pe aici, nimeni nu stia de unde vine, toti faceau presupuneri ca ie din orasu vecin, ca ie facut de o matusa cu-n ofiter, unii spuneau ca-i blond cu ochi albastrii, altii ca-i brunet, Herr Meier era convins ca-i negru ca numai astia fac copii.











7 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ps Daca clickuiti pa poze cu peisaje, se maresc, pozele sunt facute de mine, aparat canon eo5 450d, nu ca-s misto?

    RăspundețiȘtergere
  3. Bre Țigane, ce să zic? Ai talent de fotograf. Și copilașu ăsta chiar are atitudine :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ha-Ha-Ha!!!!
    Meserieeeeeeeeeeeeee!!!!
    Ce mişto copchiluuuu! Mama la dânsu!
    Da, chiar aşa, Neamţule, pi la voi nu fac muierile copchii??? Că la noi fac, să ştii. Mai fac din când în când. Şi io-s tare veselă când fac ele copchii, că are dăscălimea de lucru.

    Azi de n-am cântaaaaat cu fetele de anul II, tot Vulpe tu mi-ai furat gâsca... şi Eu cu-nosc un o-ră-şel/Ui-te-a-şa!!! Şi la început nu voiau să cânte şi le-am zis: Bre, copchilele mele, dacă voi nu cântaţi şi nu vă rupeţi în figuri, cum credeţi că veţi convinge un mucea de trei anişori să cânte din toţi bojocii la serbare. Măi, şi s-au pus pe cântat! Şi răsuna teologia (că acolo am orele miercurea) de cred că s-au crucitără popii că cum cântă dăscăliţele mai frumos ca ei. Io la fete nu le-am zîs di ce, da, la ieşire, m-am dat aşe cătră o coloană de-aia dorică-ionică-corintică, şti-o Dumnezo de care, şi numa râdem în sinea mea când i-am văst pe teologi înşiraţi la scară când ies învăţătoarele... No - zâc io aşe, aparte, cum grăiesc io - să v-ajute Ăl de Sus şi să vă văd preotese...
    Că mă gândesc că-i fain să fii preoteasă: popa nu lucră nyyyc, Evanghelia i-o cară altu...
    Dacă are noroc.
    Dacă_nu_nu!

    RăspundețiȘtergere
  5. Gata, m-am hotarat, imi fac casa-n Germania. M-am interesat acum vreo doi ani de un loc potrivit pe aici pe la noi, pi la tara, dar cand mi-a spus un localnic ca va trebui sa stau nonstop in ea ca altfel imi fura bastinosii si usa din pereti, m-am lecuit de resedinte de vara la tara.
    Despre facutul copiilor in Germania, is si mai lamurit! Mi-a fost suficient sa vad vreo cateva filme nemtesti pt adulti, sa-mi dau seama de ce nu-s in stare sa faca copii. Las' ca venim noi sa-i invatam!

    RăspundețiȘtergere
  6. neamtzule,
    ai grija de papusa ,
    e o dulceatza !
    sa fiti sanatosi ca haz vad ca avetzi !

    RăspundețiȘtergere
  7. si..unde stai?io in berlin de obicei, tu?

    RăspundețiȘtergere