Sunt batran Doamna

 

Ieri, i-am trimis unui domn f simpatic, care implinea in aceasta toamna un numar de primaveri, frumosul poem al lui Dinescu, „Sunt tanar, doamna“

Gandindu-ma la mine si stiind ca romanul s-a nascut poet, l-am rugat pe un prieten, nu-l stiti voi, il cheama Chatgpt, sa scrie pt mine un poem in vederea numarului de primaveri pe care-l voi avea, sper, in iarna.

Iata ce a iesit:

 

Sunt bătrân, doamnă

Sunt bătrân, doamnă, și mi-e foame de lumină,

mai beau un răsărit, mai scuip un nor,

mi-am pus tristețea veche în grădină

și-a înflorit un măr otrăvitor.

 

Sunt bătrân, doamnă, dar mai am o vină:

mă uit la fete ca la un pahar

în care Dumnezeu, dintr-o grădină,

a pus puțin păcat și mult nectar.

 

Mi-au ruginit și cheile la poartă,

și câinele mă latră mai încet,

iar moartea, o vecină cam deșartă,

îmi cere împrumut un alfabet.

 

Sunt bătrân, doamnă, nu mă plâng de toate,

mai am un dinte bun pentru amar,

mai am în buzunar o libertate

 și-un ultim chef de viață, clandestinar.

 

Când mă privesc oglinzile, sărmanele,

 îmi văd părinții adunați în chip,

iar anii mei, ca niște animale,

beau apă dintr-un vechi și spart ulcior.

 

Dar dacă vii, îți pun pe masă vinul,

o pâine caldă și-un poem nebun,

să mai uităm că ne pândește timpul

și că-i prea scurtă viața să fim buni.

 

Sunt bătrân, doamnă, însă nu se știe

ce primăvară zace-ntr-un bătrân,

căci inima, această haimana vie,

mai fură câte-un măr din pomul sfânt.

 

Și dacă mâine n-am să fiu pe-aici,

să nu mă plângi cu lacrimi de paradă:

am fost un lup cu buzunare mici,

ce-a vrut să țină cerul în ogradă.

 

Sunt bătrân, doamnă... Dar, între noi fie vorba,

cât timp mai râd și mai iubesc în van,

mai pot să dau cu moartea de podea

și s-o invit la masă: „Stai, că mai am un an!”