Leurda

Nu as vrea ca cineva sa creada ca acum ma dau mare scriitor si neglijez munca pamintului. Ca dovada postez poza de mai jos, in care se vede clar ca sunt echipat de treaba. A se observa pozitia nonsalanta de rezemat in casma, (sau cazma?) casma din inox, 1.4301. Aceasta nonsalanta a fost obtinuta prin f. mult exercitiu. Nu-mi pot insa stapini curiozitatea de a mai arunca o privire in capodopera si a fi extrem de mihnit de multele greseli ortografice, de sintaxa si gramaticale. Imi vine chiar sa ma dau dupa cires, desi cititorii mei au remarcat imediat ca pomul din foto e visin. Visinul, e stiut, are fructe mult mai acre decit ciresul, asta al meu le are atit de acre, incit nici pasarile si nici chiar viermisorii nu le maninca.

Autorul prefacindu-se ca citeste

Leurda in zona umbrita

Marea problema a orcarui gradinar e cum poate folosi pamintul umbrit. Si eu am o bucatica unde nu patrunde soarele. Acum citiva ani am descoperit leurda (Bärlauch, pe nemteste). Fac o paranteza mare. Eram acum vro doi ani in Ro impreuna cu o prietena in piata, una cu picioare lungi pina-n pamint, sotia unui prieten, si am vazut pe o taraba leurda. M-am repezit sa cumpar spre stupefactia prietenei mele, de altfel o f. buna gospodina, care nu auzise de asa ceva. Trebuie spus ca pe aici leurda se gaseste f. rar si e f. scumpa, se vinde la plicuri cu fiecare frunza inregistrata. Inchid paranteza mare si paranteza mica.
Asa ca acum citiva ani m-am hotarit sa cultiv si eu leurda in zona aceea umbrita. Am cumparat pe internet citeva radacini, nu a fost ieftin, si am fost atentionat ca aceasta se intinde exponential, existind pericolul sa ajunga si peste gard la vecini si sa umple tot cartierul de miros de usturoi, miros care nu e f. apreciat in cultura germana. Atentionarea a fost un pic exagerata, in patru ani de abia daca s-a mentinut. Dar nu-i bai, ca fiind pensionar paduri cutreieresc, cu bicicleta, am descoperit nu departe de casa, intr-o padure, o pajiste imensa de leurda, de peste 600m², deci pot culege cit vreau, avind desigur, grije sa nu iau mai mult de doua frunze dintr-o planta.

In rest, dupa cum se vede, loboda se inroseste de placere, iar ceapa mea de toate zilele, eu maninc ceapa verde si la prajituri, creste semeata si chiar un pic aroganta.

Una calda, una rece

Nu stiu cu care veste sa incep, cu aia buna, sau cu aia rea?

hai cu aia buna, sunt absolut bulversat de succesul acestei aventuri, scrisul unei carti. Initial mi-am imaginat ca doar citiva nostalgici, la virsta treia, ar fi interesati de asa ceva. Deci am comandat un tiraj de 150 de bucati, convins fiind ca si din acestea o parte va fi folosita pt. fabricarea cornetelor de seminte. Mi-am zis sa protejez un pic natura. Dar, in doar citeva zile, s-au dat ca piinea calda, toate, toate, toate cele 150 de bucati, e drept cca 50 le voi da cadou, unor prieteni, rude, muzeu etc. Nevasta deja planuia sa-si schimbe garderoba de primavara-vara.

Deci acuma vine vestea proasta, momentan livrarea e stopata, dar... si iara vine o veste buna, am vorbit deja cu editura, se pare ca se pot edita relativ repede inca citeva sute, sau mii! astept provincia..

Deci, cine are insa putintica rabdare o va primi. M-as bucura daca cei interesati se vor anunta de acum, am deschis deja o lista de asteptare, pt. a stii cite sa comand!?

Traiasca 1 Mai, ziua internationala a celor ce muncesc, zise un pensionar.

***************
Au aparut si primele reactii. Am instiintat o fosta colega de aparitia cartii, mi-a raspuns "Bine, știam, vrei vânzare, am carte și am parte tot de muncă! Să auzim numai de bine! Că de văzut numai e nevoie!!!!

Mi-am propus sa public reactiile, atit cele pozitive, daca or fi, cit  mai ales, cele negative, la care ma astept cu virf si indesat. Le voi folosi la redactarea editiei a doua, daca nu-mi piere cheful intre timp.

********************
Apropos, ce ar fi sa le dau banii indarat, eventual si o despagubire pt. timpul pierdut, celor carora nu le place? 
***********************
Precizari privind lansarea cartii, ca sa nu existe confuzii:

sunt prevazute mai multe lansari, in ordine:

• una amicala, in cerc restrins la H, p data de 17, dupa ora 18. Cine vrea poate participa, dar ar fi bine sa se anunte, daca se string prea multi va trebui sa rezervam ceva.
• a doua in toamna la Academia Romana cu ocazia simpozionului 100 de ani de aviatie roamaneasca,
• a treia tot in toamna la conferinta INCAS, http://aerospatial-2018.incas.ro/
• a patra ar putea fi la Muzeul Aviatiei.

Mentionez ca ultimele trei inca nu sunt definitivate, sunt doar in plan.

Ai carte, ai parte

Lume, lume.. a aparut... prospatura, din cuptorul mintii, dupa lungi si teribile suferinte..

Uitati-l pe Dan Brown, pe Cartarescu, cu Orbitorul lui, pe care trebuie sa-l cititi cu ochelari de soare, pe Bacovia cu Pb-ul, uitati-i pe toti, pe Sostacovici, pe Hertha Berlin, pe ala, cum il cheama (?), ala domne care avea niste frati, Fratii Brother...

Ia la carte neamule, o carte usoara, cintareste 380 de grame, cu autograf cu tot, luati acum...

prima editie, pe sfirsite, luati ca se scumpeste, promotion, ocazie unica... ieftina ca braga, 30 de lei pt. cine-ntreaba, 30 pt. cine cumpara..

Comenzi la

avioane@gmx.de

avioane@gmx.de

update: deoarece mai sunt doar putine exemplare m-am hotarit sa le ieftinesc, vor costa doar 29,99 lei. 

Dar nici o grije deja am vorbit cu editura si se poate tipari f. repede un supliment. 

Inca o mentiune, majoritatea doreste cu autograf, problema e ca desi cartile sunt gata tiparite in Ro, autograful e inca in Ge, de aceea vor fi livrate cind se va intilni autografu cu cartea, la jumatea lunii Mai.

Si-nca ceva, trebuie sa profit acum, cind e un anumit entuziasm, nu stiu ce va veni dupa ce vor citi cartea :)

Cu cartile (false) pe masa.

Imbujorat de fericire ca am vazut cartile pe masa, carti din seria Romanul de dragoste.. de munca, o zugraveala a unei societati trecute, care ne-a oferit cumva si bucuria de a crea cit de cit cite ceva, nu am observat ca pur si simplu pe coperta, la autor, apare si un anume Dumitru Constantinescu, luminat sa-i fie numele, ca habar nu am cine e acesta si cum a contribuit el la cartea scrisa de mine.

Oare e atit de complicat pt. un editor, grafician sa preia o imagine trimisa, fara sa trebuiasca sa-i faca absolut nimic, decit s-o preia, vorba aia copy and paste, si s-o trimita la tiparit?

Si tocmai voiam sa-mi exprim entuziasmul pt numarul f. mare de comenzi, carora le multumesc f. mult, mult peste asteptarile mele, ca deja prima editie e ca si epuizata, si chiar vroiam sa-i rog pe cei interesati sa se grabeasca.

Cineva vorbea de sisteme de calitate... made in Romania

Sunt extrem de dezamagit, am cheltuit, din propria punga, destul de multi bani, nu mai vorbesc de munca si acum asa ceva.
Sunt gata sa pirjolesc lanurile, sa otravesc fintinile, cum faceau stramosii nostri, dacii cu urechile ascutite.

Una rece, una calda, chiar am primit un e-mail:

Buna Mihai,

M-am intalnit cu XX, a fost de acord sa lansezi cartea in cadrul
Conferintei, dar inca n-a  stabilit programul.
xx doreste sa lansezi cartea si cu o zi inante la Academia Romana, unde
va avea loc un simpozion, 100 ani de aviatie in Romania.
Deci este neaparat necesar sa te intalnesti cu el.

update: cineva sugera ca ar fi, poate, un puscarias care si-ar reduce pedeapsa ca a scris o carte.

Si noi am construit avioane

Adineauri am trimis cartea la tipografie. Nu mai e loc de intors. Aceasta e coperta, fata-spate, cotor.

O finantez din banii mei. Conform planului tipografiei va fi gata in aproximativ o luna.

In prima faza vor fi doar citeva exemplare, asa ca un fel de test, daca va avea cit de cit succes voi baga mai multe. Se va procura la inceput doar prin posta, si prin munca de la om la om, inca nu am gasit nici o librarie interesata. Am in plan si o editie e-book.

Lansarea oficiala de abia in toamna la congresul INCAS.

Tineti-mi pumnii, stiti cit de sensibili suntem noi scriitorii!

P.S Covirsit de marele interes suscitat, sunt deja 3 cititori potentiali, voi deschide o lista de eventuali cumparatori.
Va rog sa scrieti pe adresa avioane@gmx.de. Desigur e necesara adresa pt. a stii unde sa trimit.
Sper sa scot un pret de cca. 30 de lei + posta. Primele livrari vor avea loc de abia prin luna mai. Tot in mai, daca lucrurile decurg cum imi doresc, imi imaginez sa rezerv o mica sala la vrun restaurant, in Bucuresti, unde sa ne cunoastem si, cine doreste, sa cumpere cartea in mod direct.

Germania, o mare democratie

Germania a dovedit azi, odata in plus, ca este o mare democratie. Dupa discutii intense s-a propus ca-n timpul campionatului mondial de fotbal sa se anuleze partial regula linistii dupa ora 22, care stipula un zgomot maxim de 55 decibeli, dar numai in zonele de public viewing, acasa nu. Desigur aceasta propunere va trebui validata de parlament. Nu stiu daca nu cumva prin aceasta se contrazic niste directive europene privind producerea de codoi si decibeli dupa ora 22. Se pare ca prin aceasta propunere istorica viitorul marii coalitii e asigurat. http://www.spiegel.de/sport/fussball/fussball-wm-2018-fuer-public-viewing-sollen-laermschutzregeln-gelockert-werden-a-1194647.html
O alta masura importanta ramine insa valabila, nu e permisa taierea gardului viu din gradina intre 1 Martie si 30 Septembrie. http://www.t-online.de/heim-garten/garten/id_53610888/hecke-schneiden-nur-bis-februar-erlaubt.html
Consider ca aceasta e un mare pas inainte comparind cu anul 2015 cind nu s-a dezbatut nimic atunci cind s-a hotarit primirea unui milion de specialisti musulmani.
Desi, daca stau sa ma gindesc, parca mai important e campionatul mondial de fotbal pt linistea natiunii.

Ca frunza-n vint!

Ultimul uragan cu nume de femeie, Friederike, nume care de fapt inseamna ceva legat pe pace, de liniste, de intelegere, aparut desigur din cauza celor care au masini diesel, a fost destul de nervos, asa cum sunt toate femeile cind se simt neintelese.
O ocazie fantastica de a zbura cu avionul. In acest caz ar fi de preferat un pilot meserias, asa cum a fost cazul avionului care a aterizat in Düsseldorf

P.S Ar fi de mentionat ca pe timpul uraganului s-a oprit circulatia trenurilor, in schimb avioanele au zburat.

Du-te 2017, vino 2018

Pt. mine 2017 a fost un an extrem de plicticos, nu s-a intimplat nimic... putinele planuri pe care le  aveam nu prea s-au indeplinit.
Noroc ca acum, la sfirsit de an, m-a lovit o gripa din aia nasoala care-mi dovedeste ca uneori e bine sa nu se-ntimple nimic.
S-ar putea sa ratez si revelionul.

Va urez un an nou fericit 2018!

Guten Rutsch!

O seara de neuitat.

Am o relatie deosebita cu sarbatorile de iarna si Craciun. Pe de o parte imi plac mult pregatirile, mirosul de cozonac, numai la gindul porcariilor pe care le voi minca imi lasa gura apa. Chiar si orasele impodobite cu mii de luminite mi se par incintatoare. Unde mai pui ca sunt sanse mari sa avem un Craciun alb, lucru rar in ultimii ani, deja zapada s-a asezat ici colo.

Dar suport din ce in ce mai greu aglomeratia. Si parca mi-as fi promis o terapie impotriva aglomeratiei m-am dus la Köln. Nu cred ca exista in lume un oras mai viu de sarbatori. Sunt multe piete de Craciun, multe restaurante deschise pina spre dimineata, pline ochi cu oameni pusi pe distractie de parca nu ar mai exista miine.
Si parca nu ar fi suficienta nebunia, mai se organizeaza si tot felul de concerte, spectacole.

In cautarea unui loc mai linistit m-am dus la Filarmonie. Aceasta se afla chiar linga Dom ceea ce o face extrem de greu de accesibila, ma simt ca un sobolan care sa trec prin multimea de tunele, pasarele, parcari subterane. Orchestra filarmoniei e plina, la fel ca multe alte orchestre germane, cu artisti romani, fapt ce mi-a oferit ocazia sa obtin bilete de favoare.

A fost un concert deosebit, dirijat de un tinar, de origine romana, Cristian Macelaru, ceva fantastic.
La inceput am gasit liniste, Le Lac enchante, mai apoi Mozart cu un pianist exceptional, Rudolf Buchbinder, da dupa pauza s-a dus dracu linistea. A venit Ceaikovski, Sinfonia Nr 4. Daca primele parti au fost frumusele, partea 3-a cu pizzikato, chiar extrem de amuzanta, a venit finalul. Un final nervos, alamurile s-au luat la intrecere cu coardele si peste toate au tronat tobele. Unde mai pui ca la pupitru, cu batu-n mina era acel tinar brunet, plin de testosteron, cu temperament latin, romanesc. Iata finalul.

Dupa acest final mi s-a parut orasul extrem de linistit.