Jurnal de calatorie (iii)

 Jurnal de calatorie (iii)

Dar sa continuam cu inceputul.

Aterizam, trag un plamin urias din aerul fierbinte al Patriei. Nu sarut pamintul ca alta data, e numai asfalt. Niste prieteni dragi ne asteapta. Toti vor sa povesteasca ceva, toti au multe cuvinte neconsumate. Definitivam planul. Miine vom pleca.

Burdusim mica si simpatica VW Polo si am plecat! Tinta e Caciulata. Ne orientam destul de greu cu iesitul din Bucuresti, dar gata, autostrada. Drumul e bun. Vremea ideala.

Caciulata e in amintirea mea o statiune de batrini bolnavi. Se va dovedi ca tot asa a ramas, desi procentul de bolnavi e relativ scazut, daca luam in considerare cantitatile imense de mici consumati peste tot. O spun din start, imi propun sa introduc un nou criteriu pt aprecierea localitatilor si anume, procentul de femei frumoase. In timp ce Bucurestiul ajunge pe la nota 9, Caciulata de abia reuseste sa treaca clasa.

Ne cazam la o pensiune curatica, Bucura, pret 250 lei noapte/camera, fara mic dejun. Lacomi de locuri pitoresti o intrebam pe receptionera, o fata care a mai marit media orasului, cam ce e de vazut prin zona. O intrebam de Castrul Roman Arutela, nu auzise in viata ei de asa ceva. Se va dovedi ca e doar la citeva sute de metri distanta. Acest castru e un mare fake, a fost reconstruit in alta zona decit cel original, acoperit de apele barajului, dar e f modern, acoperit cu tigla (!). Dar totusi a fost interesant sa vezi pina unde au ajus romanii si a fost o mare bucurie pt unul dintre noi, mare fan al Romei si al latinilor.

 

Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate:

Catre tarmul dimpotriva se intind, se prelungesc,

S-ale valurilor mindre generatii spumegate

Zidul vechi al manastirei in cadenta il izbesc.

.............

Mircea! imi raspunde dealul; Mircea! Oltul repeteaza.

Acest sunet, acest nume valurile-l priimesc,

Unul altuia il spune; Dunarea se-nstiinteaza,

S-ale ei spumate unde catre mare il pornesc.

Stiati ca Mircea cel Batrin (mosneag, cum il numea Eminescu), avea doar 40 de ani cind s-a batut la Rovine?

Mai vazuram si Manastirea Turnu, o manastire cit Palatul Poporului, unde se construiesc inca niste cladiri monumentale. De atitea constructii iti vine greu sa-l simti pe Dumnezeu.

Deosebita a fost Cascada Lotrisor, la capatul unui drum fermecator, cu pasu, prin padure. Drumul e insotit de un sentiment de neliniste, sentiment cauzat de frica de ursi.

Am mincat exceptional si f ieftin, la o mica circiumioara cam ascunsa, unde sunt niste casute de inchiriat. Am intrebat-o pe bucatareasa, care arata exact ca o bucatareasa, daca e maritata. S-a bucurat mult de laudele noastre.

Concluzia, o zona frumoasa, cu un Olt impresionant, paduri falnice care merita vizitata. Noi am stat trei nopti. Si am facut si citeva excursii, vedeti miine.