joi, 1 noiembrie 2012

Noi vrem pamint!

8. - 11. Juli 2012 – Unternehmerreise nach Bukarest, Sibiu und Timişoara
Das Bayerische Wirtschaftsministerium in Zusammenarbeit mit Bayern International hat eine Unternehmerreise nach Rumänien organisiert unter Leitung von Frau Dr. Ulrike Wolf, Abteilungsleiterin Außenwirtschaft im Bayerischen Wirtschaftsministerium und Prof. Dr. Dr. h.c. Anton Kathrein, Vizepräsident der IHK für München und Oberbayern Die Delegation von insgesamt 20 Personen besuchte Bukarest, Sibiu / Hermannstadt und Timişoara /Temeswar.
Der offizielle Vertreter des Freistaates Bayern in Rumänien, Sebastian Metz,Geschäftsführer der AHK Rumänien hat, zusammen mit der Leiterin der Wirtschaftsabteilung der deutschen Botschaft in Bukarest, Sonja Kreibich, die Delegation über die allgemeine wirtschaftliche und politische Lage in Rumänien informiert. Die Reise war ein großer Erfolg, die Resonanz bei den Unternehmen sehr positiv. Die Gespräche und die von der AHK Rumänien vereinbarten Termine haben einen guten Überblick über das Land und die Investitionsmöglichkeiten gegeben.
*****************************
Investoren aus den Staaten der Golfregion haben offenbar ernsthaftes Interesse daran, in die rumänische Landwirtschaft einzusteigen. Nach Angaben des Generalsekretärs der Vereinigten Handelskammern der Golfstaaten, Abdulrahim Naqi, befürchten die Regierungen der Region negative Folgen der Welternährungskrise für die Versorgung ihrer Bevölkerung. Erste Machbarkeitsstudien arabischer Marktforschungsunternehmen hätten ergeben, dass Rumänien über fruchtbares Land verfüge, das relativ billig zu erwerben sei und außerdem zu einem erheblichen Teil brach liege. „Wir haben das Kapital, Rumänien hat die Landwirtschaftsflächen“, so der Verbandsfunktionär.
***********************
Iata mai sus niste stiri, stiri nebagate in seama, in prima e vorba de o delegatie germana care a fost in Romania pt. a studia posibilitatiile de investitii si au gasit niste conditii f. bune, iar in a doua e vorba de seicii petrolului care vor sa investeasca in agricultura romaneasca.
Acum vro doua zile am vazut la TV german un reportaj f. serios despre niste investitori care nu aveau ce face cu banii. In perioada actuala e tare nasol sa ai bani, nu stii ce sa faci cu ei, dobinziile bancilor sunt minime, tind spre zero, bursa e la pamint si sunt sanse mici sa se refaca in scurt timp, ce ramine?

Pamintu, bingo! Noi vrem pamint, adica nu numai noi, ci mai ales investitorii. In reportaj era un investitor schmecker, care de ani buni investea in pamint, in toate colturile pamintului, de curind descoperise Romania, desi nu avea pamint in buletin se pricepea al draq de bine, il arata farimitind pamintu intre palme, undeva in Oltenia, avea lacrimi in ochi, zicea ca rar a vazut asa pamint fertil, de fapt lacrimile erau iepuroi.
Pai ce-i de facut? Investitorii spun ca daca baga ei bani multi si vin cu tehnica aia tare, vor scoate multe miliarde din pamint, da vor avea nevoie, poate doar de a zecea parte din oamenii existenti, azi, in agricultura romaneasca. Daca nu se accepta venirea investitorilor pamintu ramine pirloaga si oricum nimeni nu cistiga nimic.
Ce-i de facut, ne vindem sau nu ne vindem tara? Iata o intrebare f. grea!

5 comentarii:

  1. Neamtule, eu gandesc ca cel mai bine ar fi ca fiecare roman sa aiba cel putin un hectar de pamant. Arabil, lucrat, nelucrat, parloaga, padure, pasune, aceasta mica posesiune e cel mai direct contact cu tara ta. Subsolul si cerul de deasupra vin sa intregeasca cea mai adevarata si frumoasa concretizare a sentimentului de a fi roman.
    Si daca mai sper ca romanii si Romania sa mai fie pe harta si peste 100 de ani, fie si ca provincie a Europei unite, sperantele sunt legate de aceeasi (auto)legare de glie, fara de care ajungem doar mana de lucru ieftina ptr slujbe temporare, pe ici pe colo pe unde mai e nevoie de noi ca de boi.
    Deci, nu ne vindem tara, indiferent cat de paguboasa o parea refuzul unei astfel de "afaceri".
    Despre cat de rentabile ar putea fi investitiile straine in agricultura prin cumpararea de pamanturi, nici nu stau la discutii, oricum ponoasele ar fi mult mai mari decat foloasele, luand in considerare si costurile sociale si toate celelalte aspecte ale unei ecuatii mult mai complicata decat pare la prima vedere - parloaga versus pamant cultivat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O Lebensraum, o Lebensraum..
      Sheicii arabi precum si alti diversi cautatori de pamant ar trebui sa fie foarte atenti, treaba cu pamantul e una foarte sensibila la romani, asa cum poate afla oricine le citeste cateva poezii de capatai cum ar fi:
      ˝Imparati pe care lumea nu putea sa-i mai incapa/Au venit si-n tara noastra de-au cerut pamant si apa/Si nu voi ca să mă laud, nici ca voi să te-nspaimant/
      Cum venira, se facura toti o apa s-un pământ.˝
      Sau alta, si mai nervoasa:˝Sa nu dea Dumnezeu cel Sfant sa vrem noi sange, nu pamant.˝
      Nu-i de joaca, nu poti sa stii cum odata se ridica romanul ala mutalau si rabduriu si pune mana pe baltag sau scoate de sub stogul de fan din sopron lancea lui Horea.Mutalai mutalai, dar cum se zice in popor, Mutu fute Pamantul.

      Ștergere
  2. e buna ideea ca romanul sa isi cumpere pamant romanesc. Problema e ca nu putem sa il lucram. Ca na, de la 2000km, nu pot sa dau la sapa. Si in anumite locuri nu e nimeni dispus sa lucreze. Doar sa fure (exemplele le dau alta data). Pe alocuri, eu as planta copaci: simplu, ecologic, platesc 1 echipa si in 1 sapt. mi-au facut datoria. Dar dispar.
    Si mai tre sa platesc si impozit.
    Si mai grav este ca toate astea tre sa le fac cu drumuri. Personal, acolo. Multe drumuri. Personale. Altfel trebuie sa am avocat.
    Si cand trag linia, imi dau seama ca ma costa mai mult decat merita.

    Norocul meu este ca cunosc un fermier. Tanar,in putere, muncitor. Ca sa imi imi impac constiinta si datoria de romanca, ii fac imputernicire, ii dau bani de 3 hectare, si il las sa faca ce vrea cu ele. Floarea soarelui, rapita, si ce mai pune el.

    Cat despre parloaga, pe alocuri natura isi intra in drepturi. Parloaga revine la natura.
    In alte locuri insa, datorita actiunii anterioare umane, pamantul se deterioreaza si mai mult.

    RăspundețiȘtergere

comentati