marți, 27 martie 2012

Amintiri din copilarie

Frinturi dintr-o conversatie pe blogu Antonesei
*******************
n-am auzit de frun poiet care sa fi copilarit la mahala.
La mahala nu e loc de pasarele, de poienite, e razboi, e lupta.. si unde mai pui ca si io m-am nascut la 1,8 kg, jur, nu e misto.. (paranteza, blogu asta e ocupat de avortoni) eram tare slabanog, lucru extrem de dezavantajos la mahala.
Da, am invatat ca un om dastapt reuseste intotdeauna sa domine unu voinic. Drept urmare multimea de copii de mahala, ca erau multi, tare multi, erau fascinati de radio construit de mine cu galena, de trotinetele construite din rulmenti, doua scinduri, o cutie de conserva, de tunurile si arcurile .. proiectate si construite.. sa construiesti hotoaice de caioase, (adica un dispozitiv cu care poti fura caise), sau prajina cu lipici sa prinzi porumbei, sau sfori cu ceara sa prinzi gargauni, si multe alte dispozitive, casute, aparate si masinarii.
Si cind nimic nu mai mergea, faceam inghetata, bunicii erau cofetari, duminica mergeam cu bicicleta si cumparam un bloc de gheata, ca n-aveam frigider, mai apoi invirtem, citeva ore bune, compozitia bunicilor, copiii mahalalei priveau prin gard si strigau “tigane, cind e gata inghetata?”, cindva ieseam la poarta si imparteam, mai ales ca mie nu-mi placea inghetata.
*******************
InimaRea, pai erai boier, stateai central, eu bagabondam pa Drumu Gazarului, acum e acolo cartieru berceni, da pa vremea aia nu erau dcit citeva case si-ncepea porumbu sau cite o vie. Nu aveam canalizare, mult mai tirziu s-a pavat strada cu pietre de riu. Pina la “Sosea”, asta insemna Soseaua Oltenitei, pe unde mergea tramvaiu 21, cam pe unde e acum Multivalenta, mincai o piine, de abia acolo era un telefon public. Acolo mergeam Duminica, la frizer, care ma punea sa spun barba-neagra si varza-acra, se amuza terbil deoarece sunt ririit, cu bunicu, mai apoi la meci, peste drum juca Constructoru, si mai apoi la Griusor, circiuma unde bunicu se facea praf.
In cartier il aveam pe nea Niculaie, care-si pierduse un picior in razboi, fapt ce nu l-a impiedicat sa faca peste 8 copii. locuiau toti intr-o camera, nea Niculaie iesea seara la gard si-ncepea sa-l injure pe Gheorghiu Dej si pa comunisti, trecea sectoristu si se facea ca nu aude. Tinea conferinte de cite doua ore pin-se termina bautura.
P.S Cei din urma vor fi cei dintii, multi “avortoni” chiar daca n-au iesit din spermatozoizi campino, au compensat cu timpu, si eu am facut sport si mai fac si azi la virtsa mea inaintata.
******************************
nea Gheorghe, shocu meu cultural a fost cind am mers la liceu, am facut la Ion Creanga, un liceu mic, doar patru clase pa an, unde se intra greu, pa vremea cind era pe cheiu girlii, linga pompieri, unde fuse un liceu teologic, care dupa ce am terminat eu a devenit iar teologic.
Era tare ciudat ca aveam biserica in curtea scolii, curtea era f.mare cu multi castani, aveam si cantina si internat de fete, profesorii erau cam timizi sa ne faca educatie comunista, chiar din contra, aveam un prof de istorie, care ne invata adevarata istorie. In liceu erau ca. 60% evrei, era inainte de marea emigrare, imagineaza-ti un mahalagiu ca mine in contact cu niste figuri citite, simandicoase, apretate.. din mahala unde conta pumnu sa ajung la argumente si discutii. Norocu a fost ca am cistigat de partea mea muierile, nu stiu daca ai observat, muierilor le plac derbedeii.. da despre asta vom vorbi alta data, deja am depasit copilaria, am ajuns la adolescenta.
****************************

2 comentarii:

  1. Deşi nu ne cunoaştem, selectăm (din viaţă, din altele), de parc-am fi unul şi acelaşi!
    Depun aici mirarea de pe blogu-mi, unde abia-n astă noapte ploită am dus la capăt ce m-a legat de domnia-voastră:
    "După ce am ostenit o jumătate oră colaţionînd de pe Antonesei Blog cele de mai jos, spre a le ajuta la commenturile Vinerii mele despre O Copilărie Jijiană, dădui fuguţa la blogul dlui Neamţu & nu ştiu de ce Ţiganu (că-i respectabil de alb), spre a-l anunţa de isprava promisă… Am trăit şocul găinii cu mărgica: taman aceleaşi textuleţe de mine alese, se lăfăiau deja la o nouă postare pe-acel blog! Eu, însă, îmi fac datoria şi-l anexez, cum i-am promis şi m-a acceptat. O fac şi pentru dl InimăRea, căruia nu i-am promis că nu i-am cerut. Însă ale lor copilării de mahalale bucureştene văz că au reînviat din apele Jijiei, precum un joc de funigei (apa morţilor la Sadoveanu) în contre-jour.
    Pentru curioşi (îi asigur că au pentru ce!), iată-l în toată splendoarea blogului său: http://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2012/03/taranu-e-pe-cimp.html."

    RăspundețiȘtergere
  2. Acuma, discuţia de e blog eu o ştiu...
    Dar sărmăluţe-n mămăligă încă n-am văzut decât în fotografie...
    Yummy...
    Dacă_nu_nu.

    RăspundețiȘtergere