sâmbătă, 26 martie 2011

Astenie de primavara

Nu stiu din ce motive da anu asta nu prea-mi prieste primavara. Sunt un pic nervos, plictisit, fara chef. Poate din cauza ca m-am lasat de fumat, sau poate pt. ca la munca nu am nici un proiect interesant, doar rutina, sau poate din cauza postului.

Se spune ca un pic de tonus iti da o plimbare in aer liber, in natura. Asa ca am profitat de o fereastra intre ploile normale de pe aici si am iesit in padure. Nu-i departe, vro 15 minute de mers pe jos. Evident am fost cu nefasta, bine echipati cu pungi, foarfeci si manusi. Am cules urzici, in aceasta perioada sunt f. bune, extrem de fragede, mai ales ca am ales doar virfurile. P-aici nu se gasesc de cumparat. Mie imi plac mult, se spune ca sunt si sanatoase, unii spun ca mai ales pt. barbati, contin fier.

Mod de preparare:
- se curata si se spala.
- se fierb urzicile in apa sarata, se scot din apa, sucu se poate pastra si se poate folosi ca sampon la spalat pe par sau chiar ca bautura.
- paralel se caleste ceapa si usturoi in ulei de masline. Se adauga urzicile si un strop de suc. Urzicile se pot toca mai marunt. Se lasa ca. 15-20 de minute la foc mic. Corectura, scuze, nefasta zice ca 10 min e suficient.
- se face mamaliga. reteta de pregatire a mamaligii nu e data in acest post.
- paralel se face mujdei de usturoi. Se zdrobeste usturoiu si se pune intr-un Edelstahlmörser mit Ausgießschnaupe (vezi poza). Se pune un pic de sare, se toarna ulei de masline si se mesteca cu putere pina se obtine un fel de maioneza.
- dupa gust se mai pot face si oua ochiuri. Dupa gust se mai poate pune iaurt sau smintina.
Vinu rosu merge f. bine, am bagat un Grand Cru din 2002.

Pofta buna. Ma cam dor salele de la cules.







Update: Se pare ca au avut otel carbon nu numai fier.

7 comentarii:

  1. Nici aici n-am vazut urzici, in schimb am mancat Bärlauchsuppe la cantina. Habar n-aveam ce e, dar mi-a placut. Mi-a explicat o colega ca e tot asa, o iarba care creste prin paduri.
    Si chiar a doua zi dupa ce am mancat, o aud pe maica-mea ca ar cumpara leurda.
    -Ce-i aia ? - zic.
    -Pai o planta asa si pe dincolo care are nitel gust de usturoi.
    - Aaa, Bärlauch ...
    :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Joaninha, nu de mult am mincat Bärlauch la niste prieteni. Nimeni nu a stiut daca exista asa ceva in Ro si cum se zice pe romaneste. Merci ca mi-ai zis.. Leurda!? recunosc, n-am auzit si nici n-am mincat asa ceva in Ro!

    RăspundețiȘtergere
  3. asa vin bun langa urzici...

    RăspundețiȘtergere
  4. Anony, pai mincarea-i fudulie, bautura-i temelie!

    RăspundețiȘtergere
  5. Neamțule, io n-aș mânca urzici nici moartă (spanacul e singura plantă "din șanț" pe care o consum), dar vinul ăla arată într-un fel deosebit. Hai noroc!
    Și ca să vezi că iarba aia leurdă e chiar populară prin mâncarea românească (deși făcută tot pe la Viena), na o rețetă http://gulaschsuppe.wordpress.com/2011/03/28/barlauchcremesuppe-supa-crema-de-leurda/ Te pupez!

    RăspundețiȘtergere
  6. http://4.bp.blogspot.com/_bbrtkgkAVOU/S7spob2Z_8I/AAAAAAAAI4Q/0DvzEVz0PAM/s1600/carare.JPG
    aceasta este leurda, se gaseste pe la o manastire din dambovita, nu stiu sa ii spun pe nume acum, dar cu siguranta s-o mai gasi si prin alte părţi. mama o pune in salata de salata pentru gustul acela de usturoi. ca se face si o mancare numai din asa ceva, abia acum am aflat, trebuie ca este tare usturoiata si precis nu se mai pune si usutoi in mancarea asta!

    RăspundețiȘtergere

comentati