luni, 24 ianuarie 2011

Duminica culturala.

Se spune ca fiecaruia-i place ce n-are, mie-mi place nespus de mult cultura, d-aia i-am spus nefestii, "femeie, duminica asta ne culturalizam". Spus si facut, dimineata am mers la un recital de viola, a cintat un preten f. bun, acompaniat de un italian. Au fost lucrari de Enescu, Brahms si Schubert. A fost tare frumos, am fost mindrii ca avem asa un preten. Mai apoi am mers la circiuma, in Düsseldorf, la Picasso, circiuma noastra. Am mincat un steak, a platit artistu, daca as fi stiut as fi comandat ceva mai scump.

Ne-am grabit, trebuia s-ajungem la Köln, sa ne intregim cultura, era un simpozion important despre Societatea civica, nefasta a cam miriit, am convins-o ca i-ar sta f. bine o pereche de pantofi rosii cu sticlute Swarovski. Am ajuns nemteste, adica la fara un sfert, din parcare, desi nu-i cel mai mare, l-am recunoscut pa nea Liviu, fuma. Aici pun puncte, puncte, ... nu pot descrie evenimente emotionale. E tare ciudat sa te-ntilnesti, in real, cu niste persoane virtuale, te uimeste ca sunt din carne si oase si mai si fumeaza. Se pare ca uimirea a fost reciproca, tind sa cred ca si bucuria.
Am intrat in sala, stiam ca e o societate romaneasca, nu ne-am facut probleme cu ora de incepere. Atmosfera era calda, desi afara ploua, eram aproape cei mai tineri si mai era si televiziunea p-acolo. In sfirsit, cindva a inceput, am aflat multe lucruri despre comunism, despre distributia zaharului si a uleiului si mai ales, multe, multe consideratii psihologice. Nefasta incepuse sa se cam foiasca, norocu a fost ca a reusit si nea Liviu sa prinda microfonu, a vorbit chiar mai frumos decit scrie, cu mult umor, cu multa adincime. Ca chiar si nefasta zicea, uite unu dastapt si sensibil, desigur nu era nici un apropos. Ma asteptam sa vorbeasca moldoveneste, da se dadea mare.
Aflindu-ne intr-o societate romaneasca, a avut si nea Liviu ceva de invatat, mai ales ca societatea germana e perfecta si ca gardurile se tund la milimetru. Am fost mindru ca traiesc intr-o societate atit de "perfecta". "Nemtii" au criticat aspru TV romanesc. Atmosfera s-a incins, toata lumea vorbea, camerele de luat vederi inregistrau, am observat ca chiar nefasta mea a fost luata in prim plan, desi nu era proaspat machiata.
S-a propus o pauza, salutata de toata asistenta, am profitat de ocazie sa ne facem bagajele. L-am mai salutat odata, la tigare, pe nea Liviu, cu regretu ca n-am avut ocazia sa bem un pahar impreuna. Tare mi-ar fi placut, da nemtii trageau de el ca de o pisica moarta.
Am primit si cadouri, carti de ale lui nea Liviu, ceva despe Dragoste, nefasta nu mai gateste pina nu termina cartea si de nea Gogea. Emotionat fiind, n-am indraznit sa-i cer un autograf.
Am ajuns acasa, la timp ca bunica sa-i spuna pe Skype povesti de "noapte buna" nepotelei.
O duminica culturala, cu bucuria ca am intilnit un om cu adevarat deosebit, sa-ti dea Dumnezeu sanatate si sa ai multi nepoti, ca Romania are nevoie de asa oameni.
Multumesc, nea Liviu!

13 comentarii:

  1. Salutare Neamtule.

    Hai ca ati fost de coma amandoi. V-ati fastacit amandoi de parca ati fi adolescenti prinsi de parinti la prima intalnire de dragoste. Oricum tu ai fost mai norocos. Pana la mine in Canada mai greu. Da sti tu cum e Se intalneste munte cu munte dra om cu om

    Virgil

    RăspundețiȘtergere
  2. @) Neamtu Tiganu

    Surpriza si bucuria au fost la fel de mari si de partea mea! Am fost tare bucuros sa ne vedem, sa o vadsi pe doamna pe careo faci celebra printr-un apelativ nepoitrivit - eu cred ca este foarte fasta! Auguri!

    RăspundețiȘtergere
  3. @) Virgil

    Sigur ca am fost amindoi emotionati - e totusi ceva straniu sa vezi ca se intrupeaza oamenii din biti si pixeli!

    RăspundețiȘtergere
  4. Domnilor, sunteti de groaza!Iata-ma si pe mine inclus in aceasta minunata aventura! (Sper ca nu a ramas nimeni nemincat din pricina de carte!) E a doua oara cind ajung in Nemtia; prima data, prin noiembrie 1990, dar doar in tranzit (din sud-Regensburg si pina in nord-Liege) ca si copilot al unui sofer de camion din Liverpool (cu volanul pe dreapta!), care avea ora fixa de imbarcare pe feri, la Dunckerque, iat eu trebuia sa ajung, de asemenea la fix, la Paris. Ei, dar acum e altceva: a ajuns si a ramas ceva din mine, si cu mine, ceva si din cei doi la care trebuia sa ajung atunci, la Paris!
    Depun gratitudine!

    RăspundețiȘtergere
  5. @) Vasile Gogea

    Eu cred ca cei care spun ca romanii sint de groaza au dreptate, macar in unele privinte, macar in ce-i priveste pe unii romani!

    RăspundețiȘtergere
  6. Mi-am pierdut vorbele! E o mare onoare pt. mine sa-l vad pa nea Liviu si pa nea Gogea pe blogu meu. E primu meu contact direct cu poeti!

    Daca s-ar fi intilnit doua muieri ar fi zis, "vai, da ce bine arati, mult mai bine decit in poza."

    RăspundețiȘtergere
  7. @) Neamtu Tiganu

    Ha, ha, ha! Nu te lasi, Neamtule, nu te lasi...

    RăspundețiȘtergere
  8. Frumos ai scris, Neamţule. Şi cu suflet.
    Cum spui, că eraţi aproape cei mai tineri? Păi, mai bine nişte bunici tineri, decât nişte copii bătrâni, nu? Avantajul - când eşti printre cei mai tineri dintr-un grup - este că ai aşa, un sentiment al eternităţii.
    M-au invitat odată profele de română din Blaj să le ţin o lecţie-model la un cerc pedagogic, imediat după zarva asta cu metodele moderne (activ-participative, bla-bla). Îmi zice o colegă: Hai, tu Marcela, bată-le să le bată de metode, să vedem şi noi cum supărare tră să facem, că noi, aşa, teoretic, le ştim... Dar cum supărare să le integrăm în lecţie? Măi, şi mă pregătesc... (Aveam în minte cercurile pedagogice de pe vremea când predam eu la liceu, când erau încă la catedră dascălii vechi ai Blajului). M-am dus blindată cu materiale, fişe, imagini, teorii pe mine, ceva de necrezut. Să vadă ei că, dacă-s mai tânără, nu-s proastă şi uite ce de carte ştiu... Şi când ajung acolo, găsesc vreo trei colege mai în vârstă decât mine, iar celelalte, vreo 30-40 de persoane, toate, fără excepţie mi-au fost ori eleve, ori studente. Nu vă spun ce-am simţit... Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că nu mai sunt... tânără. Oricum, nu aşa cum credeam eu.
    De aceea spun că e încă bine când te ştii, dacă nu tânăr neapărat, cel puţin printre cei mai tineri...

    RăspundețiȘtergere
  9. Altfel, da, Liviu vorbeşte frumos, foarte frumos chiar. Şi pe mine m-a cucerit tot cu o conferinţă... Are, domnule, are. Bine, era o conferinţă despre şcoală, despre viitorul şcolii în contextul europenizării noastre, dar ştiu că-l ascultam cu sufletul la gură şi eu, şi studenţii, şi colegii aflaţi acolo. Are el un dar, aşa, de a capta atenţia şi interesul auditoriului. Este darul oamenilor cu ştiinţă de carte aş spune eu, dacă n-aş cunoaşte şi din aceia care ştiu ei carte, dar n-o ştiu pune pe tapet, încâlcindu-se în cuvinte complicate (de-ţi trebuie dicţionar sau translator să-i poţi pricepe) şi în fraze atât de sofisticate, că nu le pot stăpâni.
    No, ce să spun? Mă bucur că v-aţi cunoscut, că sunteţi doi bunici tineri şi frumoşi, fiecare cu nepoţeii lui; să vă trăiască şi să vă bucuraţi de ei.
    Cât despre faza întâlnirii, aş fi dat mult să fiu de faţă, să văd şi eu cum fumează fiinţele virtuale faţă-n faţă, ha, ha, ha...

    RăspundețiȘtergere
  10. Marcelo, mie mi se pare ca mi s-a furat o parte din viata. Mai ieri eram cel mai tinar si nu stiu, cum draq, am ajuns asa deodata cel mai batrin!

    RăspundețiȘtergere
  11. @) Daca_nu_nu

    Adica nu e destul ca oamenii in carne si oase nu mai pot fuma mai nciaieri, acum, ai vrea ca nici cei virtuali sa nu mai poata fuma?!

    RăspundețiȘtergere
  12. @) Neamtu Tiganu

    Acum, Neamtule, cu tot respectul, dar cred ca tare te mai alinti!

    RăspundețiȘtergere
  13. @ Neamțu Țiganu, da' poate să se uite și Liviu

    Neamțule, te invidiez din rărunchi că te-ai văzut cu fostul meu boss de la "Timpul" din Iași, cînd pataphyleam pe-acolo! Eu unul n-am apucat să-l intersectez astă vară în diabeticul tîrg bahluvian, numai pe Radu Părpăuță și pe alți cîțiva. Că te invidiez nu-nseamnă Doamne ferește că-ți vreau f'un rău, doar mă supun instinctelor istorice care-au inoculat varii vrajbe între diverși conlocuitori, de exemplu nemți, români, americani, țigani și nefeste (nu nefaste, da?). Cer smerită iertare că am dat așa tîrziu peste relatarea asta bucluc de faină (noroc de blogul roz unde-ți depui link-ul cel îndemnător de click, în plus am fost și bolnăvior, am chiar scutire medicală, ce crezi...), dar e explicabil să... am uitat ce aveam de gînd să explic, e din cauza parantezelor, n-am scăpat de meteahna asta, nea Liviu știe - fuma pipă pe vremea asta (n-ai menționat dacă a evoluat și fumează țigarete ca oamenii normali! :) ). În concluzie e tare bine cînd se-ntîlnește om cu om, ba încă și cu nefasta!

    Auguri proaspete de sub nămeții transatlantici ai încălzirii globale!

    Pataphyl

    RăspundețiȘtergere

comentati