luni, 12 iulie 2010

S-a terminat Campionatu Mondial


Stateam de vorba cu Bernd, un coleg, era tare suparat. Fi-su, de 7 ani, avusese meci, ca e intr-o echipa de bambini. Fusese un dezastru, ajuns acasa i-au trebuit ore-ntregi sa-l linisteasca. Il certase rau antrenoru, cica nu respectase indicatiile tactice. Si se antrenase zile-ntregi. Bernd e si el un mare specialist in fotbal, spunea, pe buna dreptate, ca fi-su e mult mai bun in ofensiva pe partea dreapta, avind viteza si o tehnica de sut excelenta. Nu putea sa-nteleaga de ce a fost bagat in centru ca mijlocas de defensiva. Nu accepta ca fi-su sa se sacrifice pt. echipa doar pt. ca antrenoru nu e in stare sa gaseasca unu potrivit pe mijloc. Chiar mi-a aratat mai multe carti de antrenament pt. bambini, a gasit repede capitolele respective, ca erau marcate si pline de notite. Am frunzarit si eu metodele de antrenament, m-a impresionat nivelu. Era scoasa in evidenta pregatirea tactica si jocu fara minge.
***********************
Mi-am amintit de copilaria mea. Plecam dimineata la batut mingea, veneam cindva sa maninc o bucata de piine pe care puneam zahar si o udam sa nu curga si veneam din nou seara. N-am avut parte de nici o pregatite tactica. Mama, saraca, ma ducea cu tramvaiu la toate cluburile, cum afla ca e o selectie, eram acolo. Am fost la Rapid, Dinamo, Steaua si mai ales la Progresu. La Progresu in parcu cu Platani, pe Dr. Staicovici, aveam chiar pile, si tot nu m-au luat, nu aveam pregatire tactica si eram si mult prea slab.
Nu mi-a ramas decit sa pun burta pe carte, si tare mi-ar fi placut sa fiu fotbalist.
*************************
Nici ca tata nu am avut mai mult noroc, de altfel nu o sa mi-o iert niciodata, nu m-am ocupat cum trebe de fi-miu. Macar el ar fi putut deveni fotbalist. Imi amintesc, cu tristete, ca intr-o zi a venit fi-miu acasa tare bucuros "Tata, azi am jucat fotbal", stia cit de tare ma bucur sa aud asa ceva. "Bravo, si ai dat goluri?", "Nu!", "Nu-i nimic, da ce post ai jucat?", s-a cam codit sa-mi raspunda, "Am stat bara!?", mi-a venit sa pling, nici azi dupa atitia ani nu pot uita asa o umilinta. Pacat, mare pacat, ca are un fizic perfect pt. un fotbalist, inalt, subtire, picioare solide. Asa ca a devenit inginer, doctor inginer, da tare mindru as fi fost sa fie fotbalist.
***********************
Mai am o speranta, poate am o sansa ca bunic, e drept ca sunt bunic de fata, da sa nu uitam ca Germania e f. buna la fotbal feminin, asa ca mai am o speranta.
Deja mi-am cumparat mai multe carti...



4 comentarii:

  1. Esti criminal!
    De cate ori vreau sa ma bine dispun, cand nu mai gasesc nimic de bine pe nicaieri, nici in real, nici in virtual, trec pe la tine si ... miracol!, gasesc ceva care sa ma faca sa zambesc!
    Grazie! Un sorriso!

    RăspundețiȘtergere
  2. Neamtule, teoria ca teoria da' practica ne omoara! Asta zicem noi, romanii, despre noi insine.
    Totusi, spre deosebire de nemti, noi n-am teoretizat excesiv cateva activitati fundamentale ale omului: mancatul, bautul, ...iubitul, sportul. In privinta astora, teoria multa omoara placerea, si-apoi chiar si performanta, iar fara practica chiar ca nu se poate!

    RăspundețiȘtergere
  3. Desi m-am obisnuit cu nemtii totusi de multe ori ma minunez de dorinta lor de a trata totu extrem de serios si in cel mai mic detaliu. Cindva voi povesti de scoala de dans la care a participat fi-miu cind era mai mic.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ba, dacă mă faci să plâng, mai bine să nu ne povesteşti de şcoala de dans... Mai lasă-mă şi cu scrobeala nemţilor, că deja m-am cam săturat de tătă lume...

    RăspundețiȘtergere