vineri, 18 decembrie 2009

Craciun fericit si guten Rutsch ins neue Jahr!

La sfirsitu anului se cuvine sa facem un inventar.
In ceea ce ma priveste a fost un an f. bun. Am devenit bunic si desi sunt lipsit de experienta totusi m-am descurcat f. bine. Atit familia cit si io am fost sanatosi n-am luat nici porcine si nici d-alea rusinoase. In plus, in ciuda crizei, mi-a mers f. bine, chiar am cistigat mai mult decit oricind.
Am facut bilanturi si pe alte domenii, de ex. m-am convins ca am gene latine, chiar am citit ca la ultimele sapaturi s-a descoperit ca latinii beau in medie un litru de vin pe zi, pot afirma ca sunt si io f. aproape depasind cu mult media germana de numai 23 litrii pe an.

In anu care se-ncheie am facut insa si lucruri de care nu sunt mindru. De ex. am emis 44,34 tone de codoi, conform programului de calcul pus la dispozitie de ministeru mediului inconjurator, si asta in timp ce media europeana pa cap e de 13,2 tone. Sincer sa spun nu stiu cum am ajuns la asa o performanta negativa, deoarece am incercat intotdeauna sa ma hranesc sanatos, sa fac sport, sa zimbesc si sa fiu bun atit cu oamenii cit si cu femeile. Se pare insa ca mersu cu avionu cu biznis class si cei peste 40.000km de masina m-au catapultat in categoria criminala a emitatorilor de codoi. Mentionez ca n-am facut-o intotdeauna din proprie initiativa si de multe ori am fost pur si simplu constrins.

Dintre cele mai amuzante momente din anu ce trece pe primu loc e desigur alegerile din Romania. A fost o distractie pe cinste, realitatea bate filmu si poiezia si proza.

In rest am cunoscut multi oameni simpatici si inteligenti, da si multi timpiti, am glumit cu unii i-am injurat pe altii.

Din partea redactiei blogului La Neamtu tiganu cit si din partea nefestei cit si a mea personal va urez:
Craciun fericit si un an 2010 mai bun decit toti ceilalti!
Hai noroc, sanatate, ca belelele curge!

Neamtu Tiganu alias Mihai

luni, 14 decembrie 2009

O, brad frumos. Cu cetina tot verde!













Se spune ca bradu de fapt nici nu ar trebui sa fie brad pt. simplu fapt ca pe vremea aia nici nu prea erau brazi pa acolo. Se zice ca bradu de fapt ar fi trebuit sa fie un mar sau ma rog ceva verde care ar alunga spiritele rele si ca globurile din brad de fapt ar trebui sa fie mere care ar simboliza ceva cu maru lu Eva si Adam.

Nu intotdeauna a fost usor sa faci rost de un brad. Era prin 80 si ceva, p-atunci proiectele trebuiau predate pin-la sfirsitu anului. Deci ore suplimentare fara sfirsit plus nenumarate petreceri de Craciun mai mult sau mai putin ilegale. Nu e deci de mirare ca-n aceste conditii un tinar tata incepator, cum eram io pa atunci, a neglijat sa procure din timp un brad. Extrem de dificil era si transportu acestuia pt. un neposesor de Dacie sau Trabant. Iata-ma deci chiar de Craciun fara brad. Nici nu concepeam sa ma duc acasa fara acest obiect stiam ce va zice nefasta, imi imaginam lacrimile, strigaturile, „De nimic nu esti in stare, nici macar un brad, orice idiot e in stare, cum Craciun fara brad, numai la bautura si la muieri ti-e gindu, am muncit de ma dor salele, sarmale, piftie, tu numai atit trebuia sa faci, sa iei un brad…“.

De altfel in increderea mea netarmuita in oameni mi-am imaginat ca ma duc undeva unde sunt brazi, caut unu frumos si scump, nu conta pretu si vin cu el acasa. Vroiam unu cam de 2 metrii, drept ca bradu, verde, bogat si proaspat. Imi spusese mie cineva ca daca e mai albicios tine mai mult, ca nu trebe sa fie molid ci brad brad. M-am apucat deci sa prospectez piata, am inceput de la Baneasa, apoi Obor, Icoanei, Berceni. Nici urma de brazi. Incet, incet intram in panica, am luat un taxi si i-am spus ca vreau sa cumpar un brad si sa ma duca acolo unde e unu de doi metrii, bogat si drept. Taximetristu vazind ca miros a alcool m-a aruncat jos, a zis ceva de mama, i-am zis io ca asta-i mirosu meu naturel.
Se facuse deja tirziu si chiar si pietele potentiale unde s-ar fi gasit ceva, daca ar fi avut, se inchideau. Ma gindeam sa iau un mar ca nefasta nu se pricepe la botanica da nu am gasit niciunu verde. Am intilnit insa un batrinel cu citeva crengi verzi. A fost amabil si mi-a aratat de unde le-a luat. M-am indreptat virtej catre locu cu pricina, gardu nu era prea inalt, asa ca l-am putut sari cu usurinta chiar daca pantalonii au avut ceva de suferit. Am adunat craci si betisoare le-am legat cu cureaua si am plecat fericit.
Acasa le-am legat cu sirme, sfori, le-am tuns si frezat. Niciodata nu am avut un brad asa de frumos, era perfect, prea frumos sa fie adevarat. Ar fi rezistat f. mult daca nu ar fi luat foc a doua zi de la luminari fapt ce mi-a permis sa schimb tapetu si nefasta si-a luat niste perdele noi pe care si le dorea de mult. Medicu de la salvare care a pansat-o pa nefasta a fost f. dragut. Pe undeva insa am impresia ca bradu nu reuseste sa alunge toate spiritele rele, unele se furiseaza totusi.

Tare frumos ie Craciunu!

P.S Oamenii de stiinta spun ca dupa Craciun creste rata de divorturi cu 20%. Ooops vine Craciunu, oare ce sa-i iau nefestii? Poate o suta din geanta!
PPS Poznele sunt furate din Net nu au nici o legatura cu nefasta, ia ie bruneta.

joi, 10 decembrie 2009

Die Vorfreude ist die schönste Freude


"Placerea dinainte este cea mai frumoasa bucurie"

Numar zilele, cit mai ie? Canturile la schiuri sunt ascutite, sunt deja in sufragerie, zilnic genoflexiuni, nefasta "astea lipseau!" oare mai pot, ma mai tin genunchii, mai stiu?
Parca vad, dimineata, prima cabina, zapada neatinsa, a nins peste noapte, hip ura, Pulverschnee, -20°, vint pe virf, iute jos, facem una usoara de-ncalzire, una albastra,
merge, hai sa facem si una neagra, hai pa 13, puff, e cam gheata, sus repede, jos, sus, jos si mai repede..
Salele, salele, genunchii, ora 16 ultima cabina.
Apreschi party, Jagertee (ceaiu vinatorului, un fel de tuica fiarta), toata lumea cinta, danseaza.. ne tirim catre cabana,
A doua zi, sus la prima ora, jos..
Cite zile mai sunt? Nu mai am rabdare!














joi, 3 decembrie 2009

Куда к Берлину

In sfirsit am ajuns la Berlin, oare ce zi e azi? De cite zile mergem, or fi patru, cinci sau o vesnicie? Ma uit la baiat, "ti-e foame?", "un pic", bine ca dormise un pic in tren, il iau de mina. Si acum incotro? Simt cei citiva dolari ascunsi in pantofi, ideea a fost f. buna, poate nu geniala da orsicit, bine ca i-am salvat. Ce am fi facut acum fara nici un ban? Bagajele da-le dracu, nu erau decit zdrente, ce-or face ungurii aia cu ele? Nici nu mi-a fost prea frica, cind esti f. obosit nu mai simti nici frica. Am fost idiot ca am cautat un compartiment gol, daca stateam cu ailalti precis nu s-ar fi intimplat.

Da acum duca-se, bine ca nu-i frig si-i putin soare, pt. februarie e O.K. Ieri a fost ziua mea azi e la lu fi-miu, ne-am nascut unu dupa altu. Il iau in brate, „La multi ani bambilica!“, azi e ziua ta. Ce-ti doresti de ziua ta? "Sa ajungem la mama!"
"Suntem aproape, trebe doar sa trecem peste un zid si am ajuns, nu chiar, da aproape."
Oare unde suntem? Intru intr-un restaurant, inca nu-i deschis, ospatarii aseaza mesele. "Can we use your restroom?" intreb. Ospataru nu pricepe, se uita la mine, la copil, ne face semn sa intram. Ma spal un pic pe fata, il clatesc si pa Bambilica, scot cu grija doua bancnote de 10 dolari din ghete. Ospataru parea de treaba, ii arat dolarii, ii explic prin semne ca vreau marci, se uita-n stinga si-n dreapta, isi scoate portofelu, imi da citeva, ba da mari sunt marcile astea estgermane! N-am de ales, trebe sa iau un tramvai ceva. Cum ajung la Check Point Charlie? Iese cu mine in strada imi arata directia, vad chiar tramvaiu sau o fi tren? Danke!

Ajungem undeva, multa lume, turnu de TV arata exact ca la TV cind se dadeau gagicile alea cu picioarele pina-n pamint de la fridrihpalas. Intru intr-un hotel derapanat, Zimmer?, Ja, in sfirsit, camera imi pare luxoasa, il dazbrac pa bambirica, ii scot ghetele, „de ce nu mi-ai spus ba ca te-au ros?, ti-a dat singele, nu-i nimic hai sa faci o baie!". Ii scot ciorapii si-ncerc sa-i spal, ii pun pa calorifer poate se usuca mai repede, slaba speranta, caloriferu-i rece.
++++++++++++++
Bambirica se balaceste-n cada. Cu cine-o semana ca-i place baia? Ma-ntind pa pat, imi aprind o tigare, le numar, mai am trei. Deschid fereastra, vine fum de carnati, imi amintesc ca mi-e foame, tare foame, copiluuu trebe sa manince!, sa-l imbrac, nu are ciorapi, caut prin buzunare, gasesc niste batiste, ii infasor picioarele. Coborim, cirnati, Currywurst, Bambirica maninca ca un lup, "Mai vrei?", "Da", "Maninca-ncet, sa nu ti se faca rau".
Si acum? Ce facem acum? Sa dam un telefon! Cum se da telefon? Aud vorba romaneasca, niste baieti. "Baieti stiti de unde as putea sa dau telefon pa partea ailalta? ", "Incearca de la hotelu ala mare".